Suflet negru

Capitolul 9

O durere puternică de cap mă ia când dau să îmi deschid ochii, dar nu asta este problema ci faptul că ceva mă ține lipită de ceva tare, dar totuși confortabil care nu mă lasă să mă ridic din pat. Momentul panicii mele vine atunci când o mireasmă puternic masculină îmi cuprinde toate simțurile îmi deschid ochii și mai că îmi vine să îmi deschid gura de uimire când văd în ce ipostază mă aflu și cu cine.

Antonio e în patul meu, iar eu stau bine mersi cu capul pe pieptul lui mare. Încep să mă zbat încercând să scap de închisoarea brațelor lui, dar singurul lucru pe care reușesc să fac e să-l trezesc pe Antonio care mă privește confuz. Cum naiba a ajuns în patul meu? Acum chiar sunt convinsă că asta se datorează perioadei mele de neluciditate de aseară.

— Bună dimineața, iubito. Îmi spune depunându-mi un sărut scurt pe buze.

— Mi-ai zis iubito? Cum naiba ai ajuns în patul meu? Îl întreb fiind uimită de aliatul pe care l-a folosit și neliniștită de problema principală.

— Nu-mi vine să cred că ai uitat ce s-a întâmplat aseară, dar ținând cont de halul în care erai nu mă mai miră nimic. Spune dându-și ochii peste cap parcă lovit în orgoliu.

— Ce s-a întâmplat aseară? Și de ce suntem dezbrăcați? Întreb panicată trăgând tot cearceaful pe mine când observ că eu sunt doar în sutien și el fără tricou.

— Cred că a venit timpul să-ți împrospățesc memoria. Spune rânjind și își îndoaie gâtul în așa fel încât să văd în toată splendoarea ei mușcătura care mă face să-mi aduc instant aminte de ce s-a întâmplat aseară. Am sărit pe el ca o obsedată și asta numai din cauza faptului că eram beată și el a profitat de starea în care eram.

— Nemernicule! Ai profitat de mine când eram beată! Spun  luând perna de lângă mine și încep să-l lovesc nervoasă cu ea în repetate rânduri cu toate că nu-l afectează cu nimic.

— Oprește-te femeie nebună! Nu m-am atins de tine aseară, tu ești cea care a sărit pe mine. Spune rânjind în colțul gurii și începe să râdă.

— Pleacă! Spun de a dreptul nervoasă.

— Eu nu vreau să plec. Ce vei face în această privință, iubito? Spune zâmbind în timp ce se apleacă deasupra mea sprijinându-se în mâini pentru a nu lăsa toată greutatea trupului său pe mine. Gura lui fiind exagerat de aproape de a mea acesta lucru făcându-mă să înghid în sec și să-mi ardă buzele de dorința de s-a uni cu ale lui și fix în momentul în care își lipește gura de a mea ușa dormitorului meu se deschide pe ea intrând nimeni alta de cât nepoțica mea. Mă panicheaz și îl împing pe Antonio de pe mine cu așa multă putere venită de nu știu unde de cade lat pe podea.

— Ce faceți și cine e el tuși? A dracu de treabă, cum dracu să-i explic unui copil de patru ani ce făceam în acel moment?

— E prințul meu pe cal alb și îmi făcea respirație la gură fiindcă m-am înecat cu un fir de păr. Încep să inventez și sinceră să fiu am scos numai prostii pe gură. Mă uit în direcția lui Antonio și îl văd cum își dă dramatic o palmă peste frunte.

— Bine. Tati m-a trimis să îți spun să vii în biroul lui urgent.    Îmi explică aceasta după expresia ea părând că explicația mea banală a fost bună.

— Du-te înainte și spune-i că vin în zece minute, bine scumpo?

— Bine. Spune și iese din cameră. Răflu ușurată preț de câteva secunde apoi îmi îndrept atenția spre Antonio care mă privește cu amuzament.

Bună tuturor! În primul rând vreau să îmi cer scuze pentru lipsa mea, dar am avut o perioadă foarte aglomerată în care nu am avut timp pentru scris. Important e că am revenit, sper că vă place acest capitol scris în grabă, dar vă promit că voi reveni cu alte capitole mult mai bine structurate.🥰