Altfel...dar totuși el

Capitolul 32

Christian

- Dă-mi, te rog, drojdia.

- Dacă îmi spui care e aia, ți-o dau, îi spun eu și râdem în același timp.

- Chiar nu glumeai când ai spus că nu te pricepi la bucătărie, se amuză ea pe seama lipsei mele de aptitudini culinare.

- Haha, știu să fac supă la plic sau tot ce este deja semi-congelat. Încerc eu să-mi iau apărarea singur.

- Bine că nu mai e nevoie să mănânci așa ceva de acum, mă asigură ea râzând, iar eu stau și o privesc cât de mult se distrează. Aș vrea să opresc timpul acum. Iubesc zâmbetul acela.

Încep să caut printre ingredientele de pe blat și nu-mi ia mult până dau de un cub mic pe care scrie drojdie. Îl iau și în timp ce i-l înmânez, o întreb:

- Și ce ziceai că facem? Adică mai mult faci tu, dar să zicem, zic râzând.

- Brioșe, mă anunță ea. Eh nu mă ajuți, îmi dai ingrendientele și după ce se coc, tu o să le ornamentezi cu cremă.

- Mă bucur că ai încredere să mă lași să mă ocup eu de ornamentat. Abia aștept.

- Și eu, să te văd cum te chinui, râde ea în timp ce pune brioșele la cuptor ca să crească și să se coacă.

- Aa, da? Bine.

În acel moment îmi bag mâna în punga de făină și o împroșc pe Megan cu făină.

- CHRISTIAN! Zbiară ea disperată, întorcându-se spre mine. Când o văd, nu-mi pot stăpânii hohotele de râs. Are făină în păr și pe jumătate din față. Stai să vezi! mă amenință ea, râzând de situație.

Ia toată punga de făină și vine spre mine, aruncând cu făină peste tot: pe mine, pe blat, pe podea, chiar si pe pereți. Ne jucăm de-a șoarecele și pisica până terminăm toată făina. Noroc că nu mai avem nevoie pentru brioșe. Când e lângă mine, o prind de mâini și o răsucesc cu spatele la mine, lipind-o de pieptul meu.

- Lasă-mă! Se zbate ea în strânsoarea în care am prins-o.

- Doar dacă îmi dai un pupic. O provoc eu.

- Nu! Zice repede.

- Nu? Atunci trecem la altceva.

Îi prind mâinile într-o mână de-a mea, iar cu cealaltă încep să o gâdil peste tot. În acel moment se zbate și râde așa tare încât se lasă pe spate pe podea. Râd și eu la fel de tare încât mă doare stomacul.

- Bine! Bine! Mă predau. Meriți un pupic. Bate ea în retragere.

- Îmi place ce aud, o tachinez eu, iar ea îmi scoate limba.

Mă aplec spre ea și îi ating ușor buzele cu ale mele. Mă retrag ca să o privesc, dar ea îmi prinde obrajii între palmele ei și mă trage spre gura ei flămândă. Își acoperă gura cu a mea, atât de ușor, încât abia o simt.

Dar 0, Dumnezeule! Este atât de sexy!

Mâna îmi alunecă sub bluza ei şi gura ei o invadează pe a mea. De fiecare dată când îmi atinge limba cu a ei, îmi face capul să se învârtă. Mă întreb dacă mă voi plictisi vreodată de asta. Îi ating fiecare centimetru din pielea ei fină, abdomenul, spatele, până ajung la închizătoarea sutienului. Mă opresc pentru o secundă din a o săruta pentru a-i cere permisiunea prin priviri, iar ea geme la depărtarea buzelor mele, vrând mai mult. Îmi lipesc buzele la loc de ale ei, iar ea își arcuiește spatele ca să pot să-i îndepărtez sutienul.