Lumea regală, dragoste interzisă- ✎ -

Capitolul 2

Se spune că viața la palat e perfectă, și că un prinț sau o prințesă știu doar să de-a ordine celorlalți și să respecte regulile impuse de rege și regină. Depinde de situație.

Peste tot se aude faptul că, cresc în puf, iar totul li se pune mereu pe tavă. Sunt niște îngâmfați cu toți și nu-și respectă oamenii. Viața unui prinț, după spusele altora, s-ar descrie într-un cuvânt, perfectă.

Dacă e perfectă, atunci de unde se mai iscă războaiele și multele vorbe contradictorii? Dacă totul e roz, de ce mai există secrete întunecate și multe vorbe nespuse chiar și între rege și regină?

O familie regală e chiar o familie, sau doar cuvinte? Sunt multe întrebări, dar puține, și rare răspunsurile.

Respectarea regulilor e cel mai greu obstacol pentru toți prinții și prințese în perioada adolescentină. La fiecare pas se ivesc plăceri și pofte de-ale tinereții, care au venit, și încă vin odată cu maturizarea.

Mereu trebuie să ai în vizor ceea ce faci, căci, orice mișcare, cât de minusculă ar fi, să te abați puțin din drum, pleacă direct spre rangul celor de la conducere.

Nu te poți uita sau îndrăgosti de oricine, la fel, din cauza rangului pe care îl ai, iar dacă cumva acest lucru se comite, chiar și din familie fiind, este pedepsit cu moartea fără nicio ezitare.

La asta m-am gândit în ultimul timp, urmează să urc pe tron în curând, dar eu nu știu nimic despre conducere. Toată viața mea am fost ținut prizonier în propria mea casă, mă simt mai prejos ca o slugă.

Nici iubirea față de părinți nu am primit, regele mereu a, avut treabă cu războiul, ce ține de mai mult de 20 de ani.

Iar regina este pe cale să piară, acum 5 ani i-a fost dezvăluită boala ce o ținea ascunsă de foarte mult timp, iar din câte se pare doctorii încă nu au găsit leacul, ceea ce mă face să mă întreb.Cum o să mă descurc singur?

Mama, întotdeauna, a, avut grijă de toate responsabilitățile mele iar tata le-a preluat când mama s-a îmbolnăvit.

     — Unde îți este gândul fiule?

Mă trezesc din gândurile mele înverșunate, și încerc să zâmbesc cât mai real încât să nu o îngrijorez.

     — La nimic mamă, doar emoționat din cauza încoronării ce va veni în curând.

     — Sunt sigură că vei face o treabă bună! Te-am văzut crescând timp de 18 ani, îmi pot da seama că o să fii un rege minunat.

     — Mulțumesc că, crezi în mine! Dar mai am multe de învățat, și înainte de toate aș vrea să-mi cunosc mai bine poporul.

     — Scumpule, știi foarte bine că îți este interzis să părăsești castelul, este pentru binele tău.

     — Dar, dacă mă țineți prizonier nu am să înțeleg niciodată cum este să fii un conducător! Fiindcă eu nu-mi cunosc oamenii!

Ca de fiecare dată, același subiect, același răspuns. M-am săturat de toate restricțiile, este timpul să fac ceea ce doresc. Iar ceea ce doresc este să ies din castel, și chiar asta am să fac.

Regina, mama mea, își fixează privirea, acum serioasă, în ochii mei preț de câteva clipe, apoi se decide să vorbească.

    — Fiule, nu o să permit vreodată să te răzvrătești așa! Am crezut că te-ai maturizat în privința asta, Hoseok, dar tu ai rămas același copil cu capul în nori, visând la ieșiri prin regat, aventuri și lupte.