Lumea regală, dragoste interzisă- ✎ -

Prolog

Punându-și mâinile pe burtica crescută de 8 luni, Hae In își îndreaptă privirea îngrijorată spre Do Min, soțul ei, ce se pregătea să plece curând către război.

Regele, se apropie încet de pat, unde regina zăcea fără nicio vlagă , nemâncată, aproape de două zile. Își puse mâinile mari peste cele micuțe ale reginei și-și îndreptă privirea blândă înspre ea.

     — Scumpo, trebuie să mănânci ceva. Copilului nostru îi trebuie hrană, altfel poate muri. E cea mai importantă perioadă de dezvoltare. Te rog, mănâncă ceva.

O roagă blând, întinzându-i platoul cu mâncare în față, pe care erau așezate fel și fel de delicatese regale.

     — Cum să mănânc știind că o să fii în pericol, că poate nu ai să te mai întorci acasă viu?

Câteva lacrimi îi curg pe obraz, văzând asta, regele le șterge cu degetul mare, lăsându-și palma să se odihnească pe obrazul ei zicând cu un glas liniștitor.

     — Regina mea, îți promit că mă voi întoarce viu și nevătămat în fața ta. Doar, te rog să ai grijă de tine și de fiica noastră.

Cu o strângere de inimă, regina, aprobă crezând în vorbele soțului ei și începe a mânca puțin câte puțin făcându-l pe rege să zâmbească larg.

Luă puțin câte puțin din tot ce era așezat pe platou, regele uitându-se la ea cu dragoste, iar cu toate că totul arăta atât de bine, nu putu mânca mai mult. Stomacul ei micuț nu-i mai dădea voie.

     —  De ce atât de puțin? N-ai mai mâncat de două zile draga mea. Spune regele îngrijorat.

     — Regele meu, atât timp cât tu ești bine, eu nu am de ce să fiu altfel. Nu te mai îngrijora în privința mea, doar să fii foarte atent în bătălie. Conducătorul inamicilor este foarte puternic și viclean. Îl informează serioasă pe rege.

     — Scumpo, tu ai grijă de tine și fetița noastră. Mai bine îl cunosc eu pe regele Ho, nu cred că-l vei cunoaște tu vreodată.

Replică regele surâzând, iar ea doar aprobă tăcută. Regele habar nu avea ceea ce ascundea defapt regina de el. Din contră, cei doi se știau chiar foarte bine dar au rupt orice legătură, regină vrând să oprească problema făcută de ei din a deveni mai rea decât era deja.

     — Te iubesc, mereu o voi face, nu uita. Eu și Mirabel te vom aștepta cu brațele deschise când vei veni învingător.

     — Și eu vă iubesc, enorm de mult! De aceea nici nu aș vrea să plec, dar ca rege am datoria de a apăra acest regat.

Sărutându-i burtica, se ridică punându-și sabia în teacă și înainte de a pleca îi sărută fruntea femeii îngrijorată asigurând-o că totul va fi bine.

După ce regele părăsi dormitorul, ochii reginei au rămas fixați pe fereastră, unde putea vedea foarte bine toți soldații, bine pregătiți, cu toți caii încolonați, gata de luptă.

Nu după mult timp își luă privirea de la ei și, și-o întoarse înapoi la burtică, unde o micuță ființă bătea de zori cu piciorușele în ea.

     — Puiul meu, tu vei fi o luptătoare, ca tatăl și mama ta. Șoptește ușor, ca și cum ar putea-o speria.

Regina își iubea mult fetița nenăscută, dar tot ce se întâmpla și felul cum decurgeau întâmplările, o făceau mereu să-și schimbe intențiile.