Războiul inimilor frânte

⚜ Sursa fericirii lui ⚜

   — Fir-ar! Trebuie să plec de aici înainte să găsesc toate scuzele posibile ca să te am din nou, pufnește nemulțumit, mușcându-și buzele cu putere.

   — De ce? întreb amuzată, dându-i mâinile la o parte de pe chip.

   — Fiindcă nu e o idee bună să o facem din nou într-un timp atât de scurt. Aseară m-am lăsat mânat de dorință și am fost egoist. Te-am avut de trei ori în aceeași noapte, în prima ta noapte, și ... își pironește privirea într-a mea, înjurând în barbă.

   — Și m-am simțit minunat. Tot ce am simțit a fost plăcere, nimic altceva, îl asigur, mângâindu-i chipul.

   — Te simți bine, te doare, sau... ? Iartă-mă dacă mă comport ca un dobitoc, dar e prima dată când mă culc cu o fată care nu a mai făcut-o până acum, se ridică în capul oaselor, privindu-mă îngrijorat.

    — Enzo, mă simt bine! Pe bune! Ai fost tu și a fost minunat, zâmbesc, pironindu-mi privirea într-a sa. 

  Zâmbește și încuviințează ușor din cap, pironindu-și privirea într-a mea.

    — Nici n-ai idee cât mă bucur că am fost primul și nici n-ai idee cât de mult îmi doresc să fiu și ultimul, șoptește, iar zâmbetul îi dispare de pe chip.

   Seriozitatea și confesiunea sa m-au luat total prin surprindere. Mi-aș dori să mă bucur și să acord validitate cuvintelor sale, însă mă tem că nu sunt o promisiune, ci doar niște cuvinte aranjate cu grijă, menite să dea naștere unor așteptări care nu sunt realistice. 

   Realizez brusc că au trecut fix patru luni de când privirile ni s-au întâlnit pentru prima oară și trei luni de când mi-a furat primul sărut. Douăzeci iulie. Nu o să uit niciodată această dată, căci a fost ziua în care destinele ni s-au intersectat.

   — Dacă mă țin de planul pe care l-am făcut în clasa a 8-a și mă călugăresc, atunci cu siguranță o să fii primul și ultimul! mă prefac gânditoare, după care încep să râd.

  Mă opresc brusc din râs când sunt lipită de perne, iar Enzo se apleacă deasupra mea, coborându-și mâna dreaptă pe corpul meu, iar eu icnesc, mușcându-mi buzele cu putere când mă atinge.

   — Nu ți-aș permite în vechi să faci asta. Ești a mea, Aiyana, în totalitate. O să-ți reamintesc asta de oricât de multe ori este nevoie, șoptește apăsat la ureche și începe să-și miște degetele circular, tăindu-mi suflul. Îți voi aminti mereu cum se simte, iubito.

   Îmi mușcă pielea gâtului în timp ce mărește ritmul, iar eu încuviințez frentic din cap, simțind pentru a mia oară că pierd controlul propriului corp. Când simt că sunt aproape îmi cobor mâna pe corpul său, dorindu-mi să-l fac părtaș la plăcerea pe care mi-o oferă mie, însă mă oprește, prinzându-mă de încheietură. Îmi ridică mâinile deasupra capului, limitându-mi orice mișcare.

   În câteva secunde corpul mi se încordează ca un arc, relaxându-se instant când Enzo-și retrage mâna, iar eu răsuflu ușurată.

   — Fir-ar! îngaim, chinuindu-mă să respir.

   — Trebuie să plecăm iubito. Ai la dispoziție patruzeci de minute ca să te pregătești. Eu o să fiu jos. Xander mă așteaptă, mă informează în timp ce-mi oferă un ultim sărut.

   Pufnesc nemulțumită și deschid ochii, analizându-i corpul în timp ce se dă jos din pat. Mă prinde că-l privesc și zâmbește amuzat în timp ce-și îmbracă hainele.

    — Nu e corect! exclam, ridicându-mă în capul oaselor.

   — Știu, dar o să mai ai din nou curând, îți promit, îmi face cu ochiul în timp ce se îndreaptă spre ușă, iar eu mă trântesc pe spate-n pat când aud ușa închizându-se în urma sa.