Războiul inimilor frânte

⚜ Totul meu ⚜

    — Enzo, mă lași fără aer, șoptesc, privind sugestiv marginea piscinei de care mă presează.

    Își drege glasul, dându-se puțin în spate, însă nu suficient de tare. Mă acoperă cu corpul lui, nedorindu-și probabil să fiu văzută și de alte persoane, altfel nu-mi pot explica de ce nici nu-mi permite să respir normal.

    — O să-mi pierd mințile cu tine, oftează, dându-și capul pe spate. Nici n-ai idee de cât de mult control am nevoie ca să nu te scot din piscină și să te duc departe de ochii nevrednicilor ăstora care te privesc și care-și fac mii de scenarii cu tine, își încleștează maxilarul, pironindu-și privirea într-a mea.

    Mă aplec ușor în față și-mi mușc buzele cu putere.

   — Vor rămâne doar cu uitatul. La sfârșitul serii mă voi afla la tine-n brațe. Tu vei fi cel care mă va ține în brațe, care mă va săruta. Mereu tu, niciodată altcineva, doar tu, Enzo, fiindcă de tine sunt îndrăgostită, nu de ei, șoptesc, înghițind în sec.

   Simt cum mi se ia o piatră imensă de pe inimă, însă suflul mi se taie când citesc șocul din privirea brunetului, care se încruntă în timp ce-și umezește buzele. Pare că se gândește la ceva preț de câteva secunde, după care mă privește fix, arcuindu-și sprâncenele întrebător.

    — Ești îndrăgostită de mine?

    — Da, cred că da, oftez grav, plecând capul. Îmi pare rău, știu că ți-am promis că nu o să mă îndrăgostesc de tine, însă cum pot să nu o fac când... dau să mă explic, însă mă întrerupe brusc.

    — Spune-o din nou! exclamă, privindu-mă rugător. La naiba! Spune-o din nou, Aiyana. Am nevoie să o aud! zâmbetul care-i înflorește pe chip îmi încălzește inima.

    — Sunt îndrăgostită de tine, Enzo, șoptesc, pironindu-mi privirea într-a sa.

    N-am timp de reacție când se năpustește asupra buzelor mele, dând startul unui sărut ce-mi topește inima. Îi răspund plină de dorință la sărut, fără să-mi pese că există persoane ce ne privesc cel mai probabil.

    Își apasă cu greutate corpul peste al meu, moment în care pot să-mi dau seama că dorința-i curge prin vene, iar corpul îl trădează. Sărutul năucitor aproape că ne lasă fără aer pe amândoi, însă nu ne oprim. Nu putem să o facem, nu vrem să o facem, dar totuși trebuie.

    Când ne desprindem din sărut începem să râdem ca doi nebuni în timp ce ne privim hipnotizați. Îmi mușc buzele cu putere când mă sărută pe nas, după care mă trage în brațele sale, strângându-mă cu putere.

    Fac ochii mari când ne scufundăm ușor, și-mi dau seama că Enzo a uitat cel mai probabil că trebuie să ne mențină la suprafață.

    — Ar trebui să ieșim din piscină, însă nu e o idee prea bună. O să stăm în jacuzzi până când se mai liniștesc apele, își drege glasul, privindu-mă cu subînțeles.

    Încuviințez ușor din cap, privindu-l amuzată. Chiar nu e o idee bună să iese acum din piscină. Mă ajută să intru în jacuzzi, după care mă urmează și înjură în barbă când își dă seama că acum îi este imposibil să mă acopere.

   — Uită de ei, șoptesc, așezându-mă în brațele sale.

    — Iubito, nu cred că e o idee atât de bună să stai acum în brațele mele, înghite în sec când mă las ușor pe spate, smulgându-mi un zâmbet.

    — Iar eu nu cred că e o idee bună să atragi priviri asupra ta. E ok, nu mă deranjează, îi apuc mâinile și le pun în jurul taliei mele, moment în care-și răsfiră degetele pe abdomenul meu și mă trage mai aproape.