Pasiune secretă

Capitolul VII

Brusc, Nicki realiză că până acum nici o femeie nu reuşise să-l surprindă atât de tare, încât să-l lase cu gura căscată.

- Poftim? îngăimă el într-un târziu.

Până în clipa aceea, Nicki ar fi fost gata să parieze o avere că nimic din ce ar fi putut spune o femeie nu l-ar fi putut surprinde, fără a mai
pomeni de faptul că în acel moment se simtea cu totul redus la tăcere.

- Poftim? repetă el.

Julianna observă cum încerca să-şi ascundă şocul şi cu mare greutate izbuti să pună capăt unui alt val de risete necontrolate. Nu era tocmai sigură dacă îi venea să ridă din cauza expresiei lui sau din cauza alcoolului pe care-l beau mereu bărbaţii ca să se simtă mai optimişti.

- Tocmai ți-am cerut să-mi distrugi reputația. Încercând să tragă de timp, Nicki îi studie chipul serios în timp ce scotea din buzunar şi ultima tigară de foi.

- Ce... anume... rosti el fără grabă, vrei să spui cu asta?

- Vreau să spun că ţin neapărat să-mi distrugi reputatia, repetă Julianna, privindu-l fix. Adică vreau să ajung să devin indezirabilă pentru orice bărbat, lămuri ea situatia. De necăsătorit. Lăsată undeva pe raft.

Nicki îşi sprijini piciorul de bancă, în apropiere
de locul în care stătea ea, şi rămase s-o privească în tăcere, cu țigara de foi strânsă bine între dinții albi..

-Nu... nu cred că aş putea să mă exprim mai clar de atît, rosti ea neliniştită.

- Nu, nici eu nu cred că ai putea.

Julianna se apropie de el şi încercă să-i des luşească expresia feței.

- Ai înțeles la ce anume m-am referit?

- Ar fi fost dificil să nu pricep.

Cum el nu părea tocmai entuziasmat, încercă să-l încânte cu primul lucru care-i veni în minte:

- Sunt gata să te plătesc.

De această dată, Nicki îşi ascunse şocul, dar nu şi zîmbetul.

- De două ori într-o singură noapte, murmură el. Dându-şi seama că ea încă mai aştepta un răspuns, îi privi chipul nerăbdător şi-i spuse: Este o ofertă extrem de tentantă.

- O să cooperez fără probleme, îi promise ea, privindu-l cu ochii mari.

- Tentatia devine tot mai puternică.

Nicki o lăsă să-i aştepte decizia, în timp ce el privea în depărtare, analizând situaţia şi pe femeia aceea ciudată care era aşezată pe bancă lângă piciorul lui. Încă nu era sigur ce vârstă avea, dar îşi dăduse seama că nu era doar o simplă debutantă chiar dinainte să-i ceară acea favoare. Indiciile fuseseră vizibile pentru oricine, începând cu faptul că se afla singură pe întuneric, într-o zonă retrasă, cu un bărbat pe care de-abia îl cunoscuse şi nu făcea nici un efort ca să corecteze această situație.

Mai mult, rochia pe care o purta era extrem de seducătoare, cu decolteul acela imens şi modul în care se strângea pe talie, scotînd-o în evidență.

Nici o matroană respectabilă nu i-ar fi permis fiicei ei inocente să poarte o asemenea rochie. Era o rochie mai potrivită pentru o femeie măritată şi îndrăzneață, sau pentru o curtezană. Cum nu avea nici verighetă, era limpede cu ce anume se ocupa. Concluzia lui era întărită şi de faptul că în ultima vreme devenise o modă ca tinerii înstăriți să vină cu amantele la asemenea baluri mascate, aşa că Nicki putea presupune liniştit că cea din fața lui se certase probabil cu însoţitorul ei.