Orfana

Capitolul 1

Skylar P.O.V

O noua zi, o noua suferinta. In fiecare zi de cand ma stiu, trebuie sa se intample ceva. De cand parintii mei m-au abandonat intr-un centru de copii din California, totul a inceput sa imi mearga groaznic. Si acum imi amintesc ziua in care parintii mei m-au adus aici, credeam ca vom merge in parcul de peste drum, dar, de fapt am pentrecut cateva ore pe holurile acestei cladiri blestemate in care am si ramas inca de cand aveam trei ani. Toti prietenii pe care mi i-am facut aici, acum se bucura de o casa calduroasa, o masa copioasa si tot ce mi-as fi putut dorii vreodata. Ma tot intreb daca va venii vreodata ziua in care o sa ma bucur si eu dinnou de o familie.

Sara: Hei Skylar, iar te gandesti la mami si tati cum nu te-au vrut? "ma intreaba una dintre fetel din orfelinat care in fiecare zi are aceasta placere sa imi fac viata si mai complicata decat este deja."

Eu: Draga Sara, din cate putem vedea amandoua si tu esti in aceeasi situatie ca si mine. "ii tai eu replica, aceasta inrosindu-se de furie, pufneste din nas si pleaca."

Ma pregatesc pentru scoala din placere dar si din dorinta de a-mi depasii conditia in care ma aflu. Sunt constienta ca doar prin invatat si perseverenta voi reusii la un moment dat sa ajung cineva. Sunt la un liceu de top datorita unei burse si imi doresc sa primesc una si la NYU. Am aflat ca mama a invatat acolo si chiar daca nu m-a dorit, ea tot este mama mea si vreau sa ii calc pe urme cand vine vorba de scoala. Am tot incercat sa aflu orice despre parintii mei, dar aparent pana nu voi pleca din acest orfelinat nu voi putea afla nimic.

Directorul orfelinatului vine la mine si ma roaga sa il urmez la el in birou, unde vad doua persoane straine care se uita la mine imediat ce am intrat.

Directorul: Skylar, ei sunt domnul si doamna Carstairs au nevoie de un babysitter de incredere si au venit aici din dorinta de a angaja un copil defavorizat pentru a-i oferii sansa sa castige niste bani usor. "ma anunta directorul orfelinatului". Si m-am gandit direct la tine, pentru ca esti cea mai cuminte din tot acest orfelinat si pentru tot ajutorul oferit noua cu copii mici. Ce zici, ai fi de acord?

Doamna Carstairs: De asemenea, ne-ar face cea mai mare placere sa locuiesti cu noi. Vrem sa iti oferim o viata mai buna. Daca esti si tu de acord, toate demersuri si pentru adoptie sunt finalizate. Dar daca nu doresti sa faci parte din familia noastra ne-am dorii sa poti accepta acel job.

Eu: Nu stiu ce sa spun. Mi-ar placea sa plec din acest loc, dar nu imi doresc sa va incurc.

Doamna Carstairs: Scumpo, ne dorim ca baiatul nostru sa aiba o sora mai mare. Noi nu am reusit sa il invatam cum sa se apere singur si am fi cei mai fericiti sa te avem ca fica. Mereu mi-am dorit o fiica, dar dupa complicatiile din prima sarcina nu m-am mai incumetat sa fac un al doilea copil.

Eu: Ahm... Ok. Sunt de acord.

Directorul: Superb. Skylar semneaza aici, te rog.

Am aflat ca numele celor doi soti sunt Emma si Mark, iar pe fiul lor il cheama Alex este cu doi ani mai mic decat mic decat mine si invata in acelasi liceu ca si mine. Dupa ce mi-am luat toate lucrurile din camera si mi-am luat la revedere de la totii copii care ma considerau ca o sora pentru ei, m-am urcat in masina parintilor mei adoptivi si am pornit spre noua mea casa.

Cand am ajuns, fiul lor nu era acasa, era la scoala, cum de altfel trebuia sa fiu si eu, dar data fiind situatia nu am putut ajunge. Emma mi-a facut turul casei si mi-a prezentat tot personalul locului. Se vede ca acesti oameni au bani.

Emma: Hai sa iti arat camera ta. Dupa ce iti ducem bagajele sus vom merge prin diferite magazine sa iti alegi mobilierul, niste haine noi si tot ce mai ai tu nevoie.

Eu: Multumesc, dar nu am nevoie de nimic. Am tot ce imi trebuie.

Emma: Scumpo, nici sa nu aud. Este placerea noastra sa iti oferim viata pe care o meriti. Am inteles ca esti o eleva de top chiar si in conditiile pe care le aveai si meriti mult mai mult. Imi pare rau ca parintii tai au abandonat un copil asa de bun, daca ar stii cred ca si-ar regreta deciziile, dar sunt cea mai fericita ca acum pot avea o fiica careia sa ii ofer totul. Stiu ca o sa iti fie greu sa ma accepti si ca o prietena apropiata, dar voi face tot ce este nevoie si voi avea rabdare pana iti voi castiga increderea. Mi-ar placea ca intr-o zi sa imi poti si spune mama, dar daca nu, eu sunt fericita sa te tratez exact cum mi-as trata propria fiica.

Dupa spusele Emmei mi-au dat lacrimile si aceasta ma strange in brate. Dupa ce m-am linistit aceasta imi da un pupic pe frunte si ne urcam de data asta in masina ei si plecam la cumparaturi.

Prima data mi-am ales mobilierul, am optat pentru ceva simplu alb si negru pe care urmeaza sa pictez eu niste detalii mov. Dupa ne-am oprit in mall unde mi-am cumparat o gramada de haine noi pe care le-am dus la masina. Cand am ajuns acasa ne-am pus amandoua la laptopul ei si mi-a spus sa dau comanda de orice electonice imi doresc.

Emma: Stiu ca in mai putin de jumatate de an este ziua ta si implinesti 18 ani. Ti-ar placea sa conduci? Vrei sa te inscriu la cursuri de condus.

Eu: Da, deja stiu toata legislatia. Voiam ca in vara sa imi caut un job si sa fac si scoala de soferi asa ca am invatat codul rutier de dinainte.

Emma: Ok, super, cat iti dai tu comanda de diferite electronice, eu te inscriu la cursuri.

Eu: Ok, multumesc!

Emma: Nu ai pentru ce, draga mea.

Am intrat pe net si mi-am adaugat in cos tot ce am nevoie pentru calculatorul visurilor mele si pentru un calculator normal pentru a i le arata Emmei si sa imi spuna ce am voie sa iau, am mai pus doua varinate de mouse-uri, o pereche de casti, un controler care mi-a placut foarte mult, am adaugat si 3 monitoare perfecte pentru a incepe sa ma joc diferite jocuri, o tastatura mecanica cu rgb, un laptop pentru liceu si universitate, un telefon nou, o husa penrru telefon, o tableta si o husa pentru ea, un Nintendo Switch oled cu joycon-uri personalizate alb si mov, o carcasa pentru Switch si un PlayStation 5 Pro, un scaun pentru biroul cu calculatorul si un televizor maricel. Ca mobilier deja am luat doua birouri, unul pentru scoala si invatat si unul pentru calculator, un scaun comod pentru scoala, o biblioteca mare, un pat mare, in camera am un walck in closet in care va urma sa imi aranjez hainele si un dulap in care sa imi tin diferite lucruri, o masuta pentru televizor si consola si doua noptiere care vor fi puse de o parte si de alta a patului. Emma vine si se uita la ce imi doream, dar schimba televizorul cu unul mai mare si alege calculatorul visurilor mele.

Emma: Imi plac luminitele de la ce ai ales penru calculator. Ce zici si de niste leduri sa le punem pe partea de sus a peretilor?

Eu: Mi-ar placea.

Emma le adauga si pe acelea in comanda si plateste pentru tot. Intre timp, a sosit mobilierul pe care l-am dus impreuna cu ea pana la mine in camra si l-am aranjat la locul lui.

Emma: Alex in noaptea asta va dormii la un prieten de-al lui, asa ca il vei intalnii maine sau poimaine. Nu stiu cand se intoarce.

Eu: Ok. Mi-ar fi placut sa il intalnesc azi.

Emma: Te inteleg.

Eu: Multumesc pentru tot, dar chiar nu trebuia.

Emma: Scumpo, cum am mai spus, vreau sa iti ofer o viata mai buna. Tu de astazi de cand ai fost de acord cu adoptia, ai devenit fiica mea. Nimeni si nimic nu ma va face sa renunt la tine.

O iau in brate pe Emma si mergem jos sa ne uitam impreuna la un film pana ni se face somn si ne ducem sa ne culcam.

Nu m-am gandit nici o data ca voi scapa din acel orfelinat inainte sa intru la facultate, acum am chiar si o filie. Luni incep cursurile de condus si nu or sa mai rada colegii mei de mine ca vin la scoala cu haine vechi, ponosite si unele chiar si rupte. Maine Emma mi-a promis ca ma va invata sa si folosesc macjiajul si poate o sa fiu vazuta si eu ca orice alta fata de 17 ani care locuieste in California.