Lumea regală, dragoste interzisă- ✎ -

Prolog

La câteva ore după plecarea regelui, deodată, regina, ce stătea singură în camera ei, începe a simți lovituri puternice, contracțiile făcându-și apariția intrând în travaliu.

Auzindu-i țipetele de durere, slujnicile au dat buzna în cameră speriate. Ajungând în dreptul reginei, una din ele țipă către cealaltă.

    — Cheamă rapid doctorul! 

Fugind din încăpere se grăbește către odaia doctorului intrând fără a bate respirând greu. Atunci bărbatul o întreabă.

     — Ce s-a întâmplat?

     — Regina! Naște!

Auzindu-i cuvintele, se grăbește către odaia reginei găsind-o gemând de durere ținându-și mâna pe burtică strâns.

     — Repede, apă caldă și o cârpă! Prințesa vine!

Două dintre slujnice se pun de o parte și de alta reginei, în timp ce doctorul înaintează rapid către ea.

     — Regina mea, ce anume simțiți?

     — Ahh! Tăișuri multe! Țipă îngrozită de durere și frică.

     — În ce zonă le simțiți cel mai puternic?

     — Mai în jos– Ahh! Începe a geme iarăși, încercând să arate locul unde o doare.

     — Îmi poți spune de când au început? Continuă el cu întrebările, poate reginei părândui-se prea insistent, dar el știa bine ce face.

     — De o oră. Se chinui să spună cât mai clar, contracțiile dublându-și durerea, fiind tot mai greu să respire.

     — Am înțeles. O simți aproape?

     — D-Da, doctore! Vine!

Urlă din toți plămânii, ruptă de puteri, strângând cât de tare putuse mâinile celor două slujnice, care stăteau cu ochii ațintiți spre burta reginei.

Câteva ore mai târziu

     — Aș fi dorit atât de mult să te țin lângă mine scumpa mea. Dar, din păcate, nu pot,  pentru binele tău trebuie să fac asta.

După momentul dureros în care regina născuse o fetiță sănătoasă, ordonase slujinicei șefe, care era și mâna dreaptă a reginei, să i-a fetița și să plece cât mai departe.

     — Te rog ai grijă de ea Ryun-ah! Să nu te găsească nimeni!

     — Stați fără griji alteță, o voi apăra cu prețul vieții pe, prințesă!

Sărutându-i fruntea micuței, ce dormea, i-o înmanează femeii pregătite de evadare cu fața roșie, plină de lacrimi. O durea sufletul făcând asta, dar știa că așa este cel mai bine pentru toți.

     — Fugi cât de repede poți și nu te opri, orice ar fi!

O îndemână regina încercând să o facă să plece mai repede fiindcă mai avea puțin și avea să se răzgândească privind chipul fetiței de abia născute.

Plecând, după ceva timp, dându-i răgaz femeii să fugă cu ajutorul gărzilor, ce erau în slujba reginei, țipă neîncetat cu mâna pe inimă.

     — Prințesa a fost răpită! Fiica mea a fost răpită!

Șiroaie de lacrimi îi inundară fața, lăsându-se în jos, la pământ și cu toate că ea a trimis-o, tot o durea amarnic pentru ceea ce făcuse și nici măcar ea nu se poate înțelege, și nu poate percepe încă cele întâmplate. A făcut-o pentru ea și binele ei. Asta era cel mai bine de făcut în acel moment.

Toți cei ce i-au auzit urletul s-au adunat în jurul ei, alarmând tot palatul.

     — Majestate! Țipă bătrânul Moon când vede imaginea din fața sa.

     — Bătrâne Moon, prințesa mea..

     — Ridică-te! O vom găsi!

Îi întinde mâna pentru a o ajuta să se ridice, dar din cauza epuizării regina se lasă cu totul din mâna lui, ajungând întinsă pe jos, leșinată.

     — Feriți-vă! Acum!

Țipă din nou, ridicând-o cu grijă pe regină, ca mai apoi s-o ducă înapoi în patul ei.

     — Sana, tu rămâi cu regina!

I se adresă uneia dintre slujnice, care cum și-a auzit numele a plecat val-vârtej lângă regină.

     — Iar voi, găsiți prințesa! Ordonă soldaților prezenți acolo.

     — Am înțeles, bătrâne Moon!

     — Regina și castelul rămân în grija voastră, aveți mare grija! Cel ce a răpit prințesa e încă aici! Voi pleca și eu, fiți atenți la regină!

Repetă de nenumărate ori, punând accent pe regină de fiecare dată.

———

Respirând greu, Ryun, se oprește în loc privind către prințesă.

     — Așa cum i-am promis mamei tale, te voi ține în siguranță micuțo. Voi avea grijă să nu ai de-a face cu nimeni de la palat.

Zâmbind, începe a merge din nou intrând în sat căutând cu privirea o anumită persoană.

     — Ryun, aici!

Întorcându-se își vede soțul într-o căruță trasă de cai făcându-i semn. Cu ajutorul bărbatului urcă ținând strâns fetița în brațe.

     — Repede Hyun! Trebuie să plec cât mai repede din sat.

Ascultându-i cerința, cai încep a galopa conducându-i către un nou sat, unde, își vor creea o familie alături de prințesă, care va deveni fiica lor, Min Mirabel.

O carte fanfiction cu tema trecutului, războiului și a dragostei.

Jung Hoseok
×
Min Mirabel

Original de y00njix și
• --epilogue-- •