Complicated

3

"D-Da, da haide"

La lăsat pe Yeontan jos, cățelul mergând și mirosind pământul pentru a isi găsi un loc unde sa isi facă nevoile iar Taehyung și Seokjin mergeau încet din urma sa fiind și brunetul ce pufni scurt scârbit.

"Siii când o sa îmi arați capodopera?" întreaba blondul bucurându-se de vântul ce ii lovea chipul.

"După ce îl voi prezenta profesorului de desen" răspunde satenul cu jumate de glas.

Ii simntea privirea arzătoare pe spatele sau încât părea ca vroia sa îl desece in bucăți mici. Ura acel sentiment de frica, pur și simplu nu mai rezista sa simnta privirea  ucigătoare pe el fiindcă știa dacă privirea ar putea ucidă el ar fi fost mort demult timp.

Lesa devenea usor agitata Taehyung mutându-și ochișori pe cățelușul sau ce era in doua labe încercând parca sa ajunga la ceva. Și-a ridicat privirea mare fiindu-ui mirarea când și-a văzut prietenul sau Yoongi lângă o băncuța. Cu un zâmbet uriaș a pășit rapid spre el dând drumul lesei fiindcă Yeontan nu ar fugi niciodată și a sărit peste băiat simntindui cum corpul ia tresărit de sperietura fiind gata sa loveasca persoana ce a îndrăznit sa îl atingă. Yoongi ura ca cineva străin sa ii atingă chiar si un fir de par.

"Tae doamne ce naiba ma sperii așa, puteam sa te lovesc nesimtitule" ofta verzuiul când își dădu seama ca era doar prietenul sau.

"Nu am vrut hyung" se bonsufla satenul însă dându-i drumul începând sa chicoteasca.

Yoongi pufni pe nas dar îl trase intr-o îmbrățișare de urs coltul buzei ridicându-se într-un zâmbet micuț.

"Ce faci aici, din câte știu tu nu deții un hibrid" întreaba după ce se despart luandul in brațe si pe micutul cățel ce si el vroia o îmbrățișare.

"Nu dețin însă nu puteam sa îl refuz pe Seokjin știi ca se supăra repede si eu nu îmi doresc asta" rosti privind prin toate părțile încercând sa găsească pe cineva. "Hoseok?"

"Se joaca pe aici pe undeva, sunt sigur ca cum îți va simnti mirosul cum își va face apa...." dar ceva greu îl dobora avand încă puțin sa facă cunostita cu pământul dacă nu era ținut de nebunul care a sărit pe el. "Hobi tiam zis te atâtea ori sa nu mai faci asta" îl certa chinuindu-se sa se întoarcă spre hibridul ce își lăsase urechile jos de vinovatie.

"Am încercat, dar corpul nu ma ascultat" rosti rapid ce ii venise in cap Yoongi pufnind scurt din cap si dând dezaprobator.

Taehyung incerca sa fie liniștit insa nu sa mai putut abține începând sa chicoteasca zgomotos ce ia provocat urechile hibridului sa se ridice din par si sa își mute ochii spre băiatul cu palma la buze o sclipire de bucuriei aparandui in ochi. Bietul băiat nu a putut reacționa in nici un fel trezindu-se sufocat in brațele puternice a hibridului.

"H-Hobi stai, stai!" rosti balbait simntind cum oasele trosneau la ce forța deținea brunetul.

"Ce ma bucur sa te văd Tae, nici nu ai idee cât am așteptat sa ne vizitezi" spune după ce se îndepărtează analizandul din cap pana in picioare.

"Și eu ma bucur sa te văd Hobi" rosti după ce își trase suflul zâmbindu-i după aceea.

Hoseok își mișcase coada entuziasmat ciufulindui scurt parul si aproiinduse de verzui incojurandui talia cu brațul.

"Ok deci după ce ca eu lam scos din casa, acum nici măcar nu sunt salutat ori măcar observat, urat" băieții sau întors simultant capul spre băiatul ce se apropia bonsuflat cu un Jeongguk plictisit din urma lui.

"Greșeala mea" chicoti Yoongi imbratisandul scurt pe blond urmând si Hoseok sa o facă.

"Salut Jungkook" brunetul la privit câteva secunde pe Hoseok înclinând din cap după privind in toate părțile.

Hoseok si Jeongguk nu prea interacționau, doar când amândoi se mai văd prin acel parc își mai arunca câte un salut. Păreau străini chiar dacă stăpânii lor sunt buni prieteni.

"Dacă tot ne-am întâlnit toți sa ne așezăm pe o banca cât timp Hoseok si Gguk se plimba pe aici"

Așa si au făcut hibrizii sau îndepărtat de grup lasându-i pe baieti singuri iar Taehyung își chemase cățelul îndreptându-i lesa si lasându-l sa fuga prin parc.

Toți trei au luat loc pe bancă având privirile îndreptate spre cei doi hibrizi prinși intr-o discuție aprinsa. Taehyung îl analiza încet pe Jungkook încercând sa își dea seama de unde atâta ura era strâns. Ce ia făcut încât sa se compoarte așa cu el.

"De câte ori veneam aici nu prea va observam" satenul ascultase convorbirea dintre cei doi încă cu ochii spre brunet.

"Hobi nu-i prea ii place sa stea mai mult de jumate de ora, cred ca când plecam noi voi veneați" răspunde verzuiul luand o inghititura din apa rece.

Iar de aici Taehyung se rupe cu firul. Era doar atent la hibridul puma, la mișcările sale dure dar precise, la acele buze ce se desprindeau la fiecare secunde, coada sa cum făcea valuri in aer. Pentru un hibrid era frumos, însă Taehyung nu îl interesa mai mult decât sa afle de ce are atâta ura pe el. Și va afla chiar dacă își pune viața in pericol își va da silința sa colecteze răspunsuri.