Seducția pânzelor

Capitolul 5. O răzbunare

Toți bărbații se opriseră din sporovăiala lor și se uitau la mine ca la un extraterestru. Eu fierbeam de nervi și mă tot învârteam prin sala principală. În față a ieșit ulterior, șeful lor, cu privirea lui de câine plouat și aliură de Mario (cu mustață stufoasă și sprâncene rebele),a început să îmi explice că a fost chemat împreună cu echipa lui să își facă treaba.

- Domnisoară? Încercați să nu vă mai agitați...

- Cum să nu mă agit? Mă trezesc deodată cu o duzină de bărbați în noua mea chirie, de care nu am auzit lucruri prea frumoase. Pot să știu cine sunteți?

- Suntem... de toate. De la zugravi până la designeri de interior. Eu sunt Luciano și am fost angajat de Domnul Mircea Simion, logodnicul dumneavoastră, să vă rezolvăm problemele pe care le aveți.

- Ce probleme? Ce ați fost puși să faceți?

- Avem o listă...(scoate din dosarele pe care le avea în valiza pe care o purta la fiecare pas, cam 20 de pagini, atât scrise cât și cu imagini)

- Nu am dat nimănui planurile mele. Aș dori să văd și eu. (totul devenise super dubios și asta pentru că erau înșirate ideile mele de viitor asupra aspectului galeriei... Erau și îmbunătățiri pe care nu aveam de unde să le știu... concepte cu adevărat extravagante, luminoase, și moderniste, ceea ce înseamna că puteau fi făcute doar de Mircea...În general nu mă întind cât nu este pătura iar eu știam clar că bugetul meu este limitat... atât de limitat încât îmi puteam permite doar anumite spoturi de iluminare și un bar pentru băuturi din ce vedeam prin proiecte.)

- Acum că sunteți lămurită, ne vom continua activitățile pentru că avem o dată fixată la care trebuie să ajungem la perfecțiune. Acest loc va fi magnific.

- Sper că da... și că ,,logodnicul meu" va rămâne în viață.

- Fără îndoială. Dumnealui este un om minunat, a plătit totul în avans, deși vă mărturisesc că prețul este destul de piperat. Să tot avem așa clienți!

- A plătit??????

- O, mă scuzați. Cred că am stricat surpriza... Nu știți nimic de la mine. Să aveți o zi superbisimă!!!

- La ce sumă se ridică modificările pe care le-a cerut?

- Domnișoară, am spus că nu trebuie să vă îngrijorați. Ne-a plătit, ne-a dat și un fond suplimentar pentru cheltuieli neprevăzute. Dar după mine, e un fel de mită de a termina mai repede. (deja nu mai suportam să îi văd încântarea)

- Vreau să știu prețul! Urgent!!

- Che donna difficile. Mi sta facendo impazzire da quando è arrivato. vado a finire nei guai....

- În limba română!

- 50.000 de euro...

- Cătttttttt?

Am rămas stană de piatră. Mă certam cu propriile mele emoții pentru că eram fericită că cineva se implică și mă ajută la restaurarea acestui loc, eram în aceeași măsură și furioasă. Nu pot să cred că a luat hotărâri fără a se consulta cu mine. De unde să scot eu suma asta de bani? Să îmi vând un rinichi? Să fac rate în bănci? Nu aveam destule datorii? E revoltător așa că mă decid să îl înfrunt, poate reușesc să îl conving să rezilieze contractul cu muncitorii. El a ascultat idealurile mele dar și eu am ascultat programul lui. Știu că în acest moment se află la restaurant. Cred că îi voi face o mică vizită.

Uber-ul m-a dus în 10 minute la destinație, nervii mei încă erau întinși la maximum. Nici nu am mai stat să număr banii cum trebuie pentru cursă și am ieșit pe portieră ca un glonț. A încercat asistenta lui să mă oprească dar știam foarte bine că se ascundea în spatele ușilor de la birou, unde mai semna el ceva acte.