𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓

༺ ⑧ ༻

— Din câte am înțeles de la regină, ai mințit că eu voiam să călărim toți trei?

— Îmi pare rău, Hyunjin.. Am fost nevoit.

— Nevoit? Explică, te rog. îi cere nedumerit, mâinile împreunându-i-se la piept.

— Am vrut să-i fac lui Momo o ultimă bucurie înainte ca Minho să dispară pentru totdeauna din viața ei, bine? Nu au omorât pe nimeni, nu au făcut nimic deplasat, doar și-au luat adio. Minho ar fi plecat fără măcar să-i spună că nu se vor mai vedea vreodată, iar Momo nu ar fi putut suporta vinovăția și nu vreau să-mi imaginez ce ar fi făcut în continuare. Acum, din fericire pentru toți, a înțeles că nimeni nu o va accepta alături de fiul unui negustor, și s-a dus cuminte în camera ei pentru că este pedepsită. E de-ajuns?

Fără a mai replica ceva, brunetul a ales doar să dezaprobe dezamăgit prin câteva mișcări ale capului, oftând ușor și întorcându-i spatele prietenului său pentru a încăleca pe armăsarul lui, Clyde.

— Pe mai încolo, Felix.

Blondul a oftat la rându-i în timp ce l-a privit pe prinț părăsind curtea regală în viteză, acum în calea privirii lui apărând mama lui care intrase în curte.

Și-a dat ochii peste cap și s-a grăbit înspre camera lui pentru a spune pas unui alt schimb de replici dure și deranjante.

✰彡

Trecuseră două săptămâni încă de la micul șiretlic pus la cale de Felix, iar mâine era ziua balului, ziua în care toate familiile regale se întâlnesc anual într-un loc special creat pentru astfel de întruniri.

În toate aceste zile ce au trecut ca anii pentru Momo, prințesa nu a mai părăsit castelul din proprie inițiativă, pentru că oricum nu mai avea unde să se ducă. Majoritatea zilei și-o petrecea închisă în dormitorul ei, citind și recitind continuu toate scrisorile primite de la Minho în urmă cu câteva săptămâni.

Astăzi se făceau pregătiri în toate regatele, prințesele și prinții se găteau ca la patru ace pentru a concura indirect unul împotriva celuilalt, și pentru a încerca să-și găsească perechea dorită.

Astăzi totodată Momo a decis să urce pe Bonnie pentru prima dată după multe zile în care nu a mai făcut mișcare cum făcea odată, drumul ei fiind îndreptat înspre satul de jos. Alături de ea l-a luat pe Changbin pentru a îi da mai multă încredere mamei ei de a o lăsa singură în afara castelului.

Nu avea un motiv anume pentru care își croise drum într-acolo, și nici nu îi păsa dacă toți localnicii pe lângă care trecea aveau să-i aducă câte o vorbă urâtă.

Coborâtă în sătuc, toți oamenii muncitori și harnici care umpleau piața și drumurile încărcate de pietre și iarbă și-au concentrat atenția asupra prințesei care îi vizitase cu scop necunoscut, făcând o plecăciune către fata care mergea drept înainte călare pe Bonnie, căutând o anume casă.

După nu mult timp a găsit locul dorit, casa unde părinții lui Minho munceau de zor, mama băiatului fiind plecată în piață pentru a vinde iar tatăl acestuia făcând treabă în grajd cu spatele la bruneta pe care nu o observase încă.

Changbin s-a dat jos de pe calul lui maroniu și a ajutat-o pe fată să coboare de pe Bonnie, spunându-i să rămână acolo în timp ce ea își făcuse drum înspre grajdul unde bărbatul făcea curățenie.

A pășit înăuntru silențios, ochindu-l pe tatăl băiatului în stânga ei, după poarta imensă din lemn, urmând să-și treacă privirea peste toți caii din spațiosul loc.

Ochii i-au rămas lipiți de armăsarul maroniu ce stătea cu capul scos din grajd, peste portița înaltă de lemn, calul lui Minho care nu avea poftă de mâncare, ci prefera să îi asculte pe ceilalți cai cum rodeau la ce primiseră în iesle în timp ce își aștepta necondiționat stăpânul.

Îndată a simțit cum ceva se rupe înăuntrul ei, înaintând pe fânul ce acoperea pământul și ajungând în fața calului, întinzând cu reținere mâna înspre el și începând să-i mângâie capul ce avea o pată albă în frunte.

— Prințesă Momo?

Bruneta și-a mutat privirea pe vocea confuză și surprinsă a bărbatului de prezența ei neanunțată aici, acesta plecându-și capul în semn de respect.

— Dacă știam că veniți, făceam pregătiri..

— Nu e nevoie, domnule Lee, nu voi sta mult. Acesta este calul lui Minho? întreabă pentru a-l determina să-și ridice privirea de pe pantofii lui murdari.

— Da, a devenit tăcut încă de la plecarea.. fiului meu. se oprește acesta pentru a avea parte de un moment de reculegere, lăsându-și iar privirea tristă în jos.

— Vreau să-l cumpăr. Dau oricât pe el.

Negustorul și-a ridicat privirea uimită din nou înspre prințesă, un mic zâmbet formându-se pe chipul lui bătut de vreme.

— Dacă îl vreți atât de mult, îl puteți lua gratis.

— Mulțumesc, domnule Lee.

Prințesa s-a dat într-o parte pentru a-i permite bărbatului să scoată calul afară din grajd și să-l pregătească de plecare, ieșind apoi cu el afară în urma lui Momo.

— Știți ceva de Minho? își face fata curaj să întrebe, Changbin apucând hățurile calului pe care îl primise.

— Nu, momentan nimic, prințesă..

— Spune-mi Momo.

— Așa ceva e inadmisibil, prințesă.. se rușinează din nou negustorul, tresărind ușor când mâna fetei s-a așezat pe brațul lui.

— Dacă primiți vreo veste de la Minho, m-aș bucura să mă anunțați..

— Dar regina va fi foarte mânioasă dacă află, prințesă..

— Nu va afla, stați fără griji.

Zâmbește bruneta și se întoarce înspre Changbin pentru a o ajuta să urce pe Bonnie, Momo făcându-i ajutorului ei un semn subtil din cap urmând ca șatenul să scoată din săculețul pe care îl purta o pungă plină de bănuți pe care i i-a înmânat negustorului fie că a vrut fie că nu.

— Minho.. începe bărbatul chiar când fata a întors-o pe Bonnie pentru a pleca înspre castel, aceasta oprindu-se numaidecât pentru a-l asculta. Te iubește atât de mult.. Mereu vorbea de tine și de cât de fericit îl făceai.. Este păcat că ați fost despărțiți..

— Da, mare păcat.. replică Momo marcată de cele auzite, buzele arcuindu-se într-un zâmbet trist. Dacă cumva reușiți să luați legătura cu el, vreau să-i transmiteți că îl iubesc.

Vorbește nostalgică, bărbatul aprobând zâmbitor în timp ce șatenul a privit-o pentru câteva secunde pe sub gene, oftând în sinea lui. Îi părea rău pentru ce li se întâmplase celor doi tineri îndrăgostiți..

— Rămâneți cu bine, domnule Lee.

— Drum bun, prințesă Momo.

♡

o mică surpriză pentru că nu am apucat să postez luni