Trandafirul Din Mlaștină

12. Fă tot ce îți trece prin cap

Am început să râd şi i-am trimis şi lui câteva emoticoane amuzate, apoi faimosul chip de drăcuşor la sfârşit. Eram foarte fericită că scăpasem de Tyson, dar nu din cauza faptului că nu îl suportam sau mă bucuram prea tare să îmi conduc maşina. Motivul era unul cât se putea de sâcâitor: Nu mă simţeam încă pregătită să îi spun lui Cain şi să i-l prezint pe Tyson. Chiar dacă situaţia între noi se clarificase foarte bine – după sărutul ăla forţat în garaj la care preferam să nu mă mai gândesc – mă îndoiam serios că foarte proaspătul meu iubit avea să digere informaţia asta cu uşurinţă. Măcar pentru weekend să îl ţin pe Tyson departe de el şi, în special de mine.

Lele era în bucătărie, bându-şi liniştită cafea şi butonând telefonul. Era cea mai fericită când plecau ai mei.

— 'Neaţa, am salutat-o, ea a dat din cap.

— 'Neaţa. Îţi pregătesc ceva?

— Nu, stai liniştită, o să îmi pun nişte cereale.

Am lăsat-o să îşi vadă de relaxarea ei, pentru că ea era al doilea punct din plan. Mi-am turnat nişte cereale cu ciocolată, pe care Lele le cumpăra pe ascuns de mama şi le puteam mânca doar când ea nu era prin preajmă, era un alt secret al nostru. Eram sătulă până peste cap de ovăz, pe care mi-l îndesa pe gât în fiecare dimineaţă de pe la trei ani.

Mi-am pus un pahar de suc de portocale şi m-am aşezat la masă, în faţa lui Lele.

— Deci, mama şi tata sunt plecaţi, cât mă costă?

Ne cunoşteam deja înţelegerea, zâmbetul ei mi-a dat de înţeles că aştepta să întreb asta. De fiecare dată când ei plecau peste noapte, eu mergeam la Ruth, iar Lele mă acoperea, dar tăcerea ei nu era gratis.

— Două sute de dolari.

Era să mă înec cu cereale.

— Ce? De când s-a dublat preţul şi nu ştiu eu?

— De când nu te mai duci să stai la Ruth şi sunt destul de sigură că o să îţi petreci timpul cu noul tău iubit.

Slavă Domnului că stăteam pe scaun. Am pus lingura în castron şi am băut o gură de suc. De unde Dumnezeu aflase femeia asta de Cain? Oare îl văzuse noaptea trecută? Aflase de la cineva că plecasem împreună din mlaştină?

— Nu am niciun iubit, habar nu am despre ce vorbeşti.

Ea a rânjit şmechereşte.

— Scumpo, dacă îmi spui că nu ai sărit pe băiatul ăla până acum, încep să îmi pun întrebări legate de orientarea ta sexuală.

M-am uitat la ea ca o proastă. Ei, da, cam aşa era, sărisem rău de tot pe el, dar de unde naibii ştia ea? Cel puţin nu vorbea despre Cain ca despre un paria de care trebuia să fug mâncând pământul.

M-am dat bătută şi am oftat. Nu îi spusese încă mamei şi nu avea să îi spună, dar urmau zile negre pentru cardul meu.

— Pot să te întreb de unde naibii ai aflat?

A chicotit şi mi-a făcut cu ochiul.

— Hai că a fost şi greu, ce să spun. Tu te prefaci bine, dar el e mult mai evident. Ieri se uita la tine de parcă te dezbrăca din priviri, chiar şi cu taică-tău şi cu poliţia de faţă.

Nu că de data asta chiar m-am înecat. Am tuşit şi am scuipat laptele în şerveţel. Era cât pe ce să îi arunc castronul în cap.

Tyson! Bineînţeles că vorbea despre nemernicul de Tyson!

Băga-mi-aş picioarele. Ea rânjea la mine şi m-am încruntat. Pe o parte, eram fericită că nu aflase de Cain, nu era chiar așa spioană cum se credea și dacă el reuşise să se strecoare în casa asta fără ca ea să afle, era al naibii de bun. Dar Tyson? Fir-ar! Aş fi putut să merg la cacealma, să îi cânt în strună, pentru că şi dacă mă pâra la mama, eram sigură că nu ar fi avut nimic de comentat, dar sub nicio formă nu voiam să pun gaz pe focul ăsta.