După ce am stabilit cu Antonio să vină diseară să mă ia cu maşina, m-am îndreptat spre următoarea oră. Pauza de prânz mi se duse pe apa sâmbetei.
M-am aşezat în ultima bancă de la geam, în laboratorul de chimie. Eram doar eu şi vreo trei, patru colegi în clasă, însă şoaptele umpleau încăperea.
- Tu eşti fata cea nouă? Cea care a confruntat Bestia, corect? A întrebat o fată, cu părul roşu, apropiindu-se de mine.
- Scuze, pe cine am confruntat?
- Bestia. Asher Sántìago. I se spune aşa din cauza modului periculos în care conduce şi a comportamentului... mai mult sau mai puțin violent. Nimeni din şcoală nu îndrăzneşte să-i comenteze. În afară de Bane. Şi aparent de tine.
- Wow. Mare brânză. A pus un înfumurat cu botul pe labe. Sántìago bagă frica-n voi pentru că îl lăsați. V-ați câca pe voi şi dacă ar sări de după un perete şi ar striga "Bau!".
Replica venise de la o fată din banca din fața mea. Printre şuvițele maronii de păr se amestecau şuvite albastre, care mi-au atras atenția imediat.
- Are dreptate. Nu am făcut mare brânză. A avut loc o explozie inutilă de ego masculin şi mi-am permis să intervin. I-am dat dreptate fetei cu şuvițe albastre.
- În sfârşit cineva cu puțin creier în cap! Mai am cu cine să schimb şi eu o vorbă.
Am chicotit, alături de fata cu şuvițe albastre, pe care trebuia neapărat să o întreb cum o cheamă.
- În fine. Nu vă împărtăşesc părerea. Eu cunosc mai îndeaproape ocupațiile Bestiei. Sunt prietena cea mai bună a Londrei, ştiu totul de la ea. S-a fălit roşcata.
Londra. Fata care venise ieri la Ash. Deci erau atât de apropiați pe cum bănuisem.
- Da, Camilla, cu toții ştim că eşti sclava Londrei. Şi din nou, cu toții ştim că Londra e în limbă după Ash de... de când a deschis ochii?!
Am zâmbit strâmb la replica sarcastică a şatenei, dar nimic mai mult. Gândul că Londra era îndrăgostită de Ash îmi... crea un disconfort la stomac. Total aiurea, de altfel, pentru că eu nu aveam nici o treabă cu Ash. Poate că nu eram nici prieteni, iar faza de ieri a fost o scăpare pentru el.
Zgomotul ușii trântite în urma profesorului de chimie m-a scos dintre gândurile pline de Ash. Restul zilei am încercat să nu mă prea gândesc la el și mi-a ieșit destul de bine. Robert m-a dus acasă unde am stat închisă în camera mea câteva ore, făcând niște teme, iar apoi m-am dus în bibliotecă. Ash nu era pe nicăieri, ceea ce era în egală măsură o ușurare și o neliniște. Nu aveam nimic să-i spun, dar aveam impresia că o simplă întâlnire cu el ar lăsa prăpăd în urmă. Probabil ne-am ciondăni, dacă nu ne-am certa pe bune. Dar absența lui... asta mă făcea să mă gândesc că poate este cu Londra pe undeva. Și oricât îmi doream să fiu indiferentă, să nu-mi pese ce face el și cu cine, nu puteam ignora sentimentul apăsător din stomac.
Când soarele a început să apună, mi-am dat seama că eram încă în bibliotecă, citind o carte, când ar fi trebuit să mă pregătesc pentru petrecere. Antonio urma să vină, iar eu eram departe de a fi gata. Am alergat spre camera mea, am făcut un duș rapid și am șterpelit din dulap niște haine, care mi s-au părut mai potrivite. Am îmbrăcat o pereche de jeansi negri, cu tăieturi în genunchi și cu un lanț atârnat de două dintre găici. Apoi mi-am tras peste cap un top negru, cu mâneci trei-sfert. Bluza era suficient de lungă încât să-mi acopere aproape complet talia, însă avea un decolteu destul de adânc. Suficient de adânc cât să nu fie o ținută prea cuminte, dar să fie ceva ce aș purta eu. Nu arăta prea multe. Mi-am încălțat botinele albe, de piele, cu toc destul de înalt, iar părul l-am lăsat pur și simplu pe spate. M-am dat și cu putin rimel și mi-am colorat ușor buzele cu un ruj într-o nuanță plăcută de roz.
YOU ARE READING
Bella
ChickLitSă ajungă în mijlocul unei jungle dominate de bani şi unde pericolul pândeşte de la fiecare colț nu era pe lista cu lucruri de făcut într-o viata a Bellei, însa după ce mama sa o abandonează, asta e singura ei optiune de a supraviețui. Nici să se î...