Inițierea (Yaoi/BoyxBoy)

Doi

ATENȚIE! Din nou, mențiunea unei sinucideri de mai multe ori în capitol.

Doamna Katy Roth îmi povesti pentru aproape o oră ce se întâmplase cu fiul ei cu câteva săptămâni înainte de moartea sa. Aparent, își petrecuse întreaga vacanță izolat în casă, cu perdelele de noapte trase și abia având contact cu lumea din afară. În cele două ocazii când mama lui îl vizitase, părea foarte neliniștit, foarte înfricat. Îi spusese să nu îl sune pe telefon, fiindcă probabil este ascultat, însă nu elaboră la ce se referise. Își ceruse scuze de foarte multe ori, și-i zisese că o să-i explice totul atunci când o să fie în siguranță.

Până la acel punct în poveste, suna de parcă ar fi avut un episod psihotic, însă ceea ce urmă, mă făcu îngândurat. Fiul ei îi trimisese mai multe poze și video-uri făcute cu camerele de siguranță, în care același jeep neagru trecea prin fața casei lui. Asta în sine nu m-ar fi îngrijorat, însă în mai multe poze și un video era clar că persoana de pe bancheta din spate ținea ceva în mâini, o cameră foto sau video.

Persoana era îmbrăcată în culori închise și avea fața acoperită de umbre. La un momendat, domnul William Roth își instalase lumini pe gazon, care ar fi adus la vedere fața bărbatului care făcea pozele. Însă, spre surprinderea mea, în următoarea noapte, bărbatul avea fața acoperită cu o mască neagră, fără găuri pentru gură sau ochi. Probabil materialul era mai subțire în acele zone.

- Ați arătat poliției aceste poze? am întrebat eu.

- Fiul meu a făcut-o. Au zis că vor investiga, însă nimic nu s-a întâmplat. Au zis că numerele de înmatriculare nu există la ei în program, femeia își dădu ochii peste cap.

Am stat o secundă cu degetul deasupra tastei de spațiu, privind poza de pe ecranul laptopului.

- Ce credeți că s-a întâmplat?

Inspiră adânc.

- William lucrase la un caz chiar înainte de a-și lua vacanță, ceva despre un lanț de prostituție.

M-am lăsat cu spatele pe scaun, făcându-l să scârțâie ușor.

- Credeți că secția de poliție acoperea cazul iar fiul dumneavoastră a ajuns prea aproape, așadar a devenit un pericol pentru ei.

Katy Roth să uită în ochii mei cu o privire ascuțită.

- Nu mă credeți, nu-i așa?

- Adică... sunt nerăbdător să investighez, să văd ce aflu, însă în momentul de față nu știu destul încât să pot trage o concluzie.

Doamna Roth se ridică în picioare și-și puse geanta neagră pe un umăr.

- Atunci vă aștept la casa lui, o să petrec câteva zile acolo, zise începând să se îndrepte spre ușă. Aveți numărul meu de telefon.

- Pot să vin chiar în seara asta, după ce termin munca, am scos USB-ul din laptop și l-am întins către ea.

Dădu din cap.

- Perfect. Păstrați-l, am făcut copii.

-------

Când am ieșit din clădire spre seară, atmosfera era exact ca în acea dimineață. Ceață și un întuneric albăstrui. Singurul lucru diferit erau zgomotele traficului de după muncă, însă și aici era ceva diferit. De parcă întregul oraș ar fi ținut un moment de reculegere, iar eu tot mă simțeam de parcă aș fi avut ceva de făcut.

Aș fi mințit dacă aș fi zis că nu eram entuziasmat să cotrobăiesc printre lucrurile decedatului șef de poliție. Mă plictisisem atât de rău de cazurile de persoane dispărute și de soți cu amante încât aproape nu mai acceptam nici un caz, ci îmi petreceam ziua având grijă de lucrurile administrative și organizatorii, precum fiind atent ca Jay să nu arunce din greșeală la gunoi vreun dosar important.