Heart Attack | ✔

Capitolul 24 - I'm A Wreck -

Sophia's POV:

Deschid somnoroasă ochii și simt cum două brațe puternice îmi înconjoară talia cu forță, dar în același timp cu o delicatețe deosebită. Zâmbesc când observ că puțini cârlionți de-ai lui Harry se aștern pe gâtul meu și mă gâdilă încet. Încerc să mă mișc, însă simt o durere apăsătoare în zona abdomenului ce mă face să vreau să aflu de la ce vine. Încet, îi îndepărtez mâinile grijulii de pe mine și îmi iau înapoi lenjeria pe mine, ducându-mă la baie.

Odată ce mă aflu înăuntru, îmi plasez o mâna pe abdomen  și mă întreb ce-i cu mine. N-ar trebui să doară și a două oară, nu-i așa? Decid să-mi fac un duș rapid și să-mi relaxez mușchii, poate că durerea va trece. Ies însă din duș, când durerea se pare că nu a dispărut. Îmi iau lenjeria pe mine și îmi aranjez puțin, părul în oglindă.

E drept, însă pe alocuri se pot observa câteva valuri vaporoase care-l fac să arate mult mai lejer. Tresar imediat când simt o senzație ciudată străbătându-mi pelvisul. Din instinct, îmi verific lenjeria. Găsesc o pată roșie acolo, iar apoi oftez.

Oh, la naiba! Cum am putut sa uit de perioada aia? Îmi dau ochii peste cap și mă bucur însă că am mereu un absorbant de urgență la mine, deci n-am de ce să-mi fac griji.

Deocamdată ...

Se presupune că ar trebui să merg la farmacie ca să-mi cumpar atât cât am nevoie, dar cum se presupune ca aș putea face față într-o casă plină numai de băieți. O să fie atât de jenant!

Ies din baie unde îl văd pe Harry întins pe pat, privind tavanul. Ei bine, se pare că e treaz.

- Neața, spune el, cu acel ton gros și răgușit care mă face să înnebunesc.

- Neața, răspund înapoi cu o oarecare reținere în glas. Nu mă simt foarte bine în această perioadă a lunii. Sunt practic o epavă umblătoare. Ashley poate confirma fără probleme.

Mă simt inconfortabil și, curând emoțiile mele vor fi date peste cap. Mi-e mile de Harry ...

- Hei, s-a întâmplat ceva? Întreabă, dând să se ridice din pat.

- Wow, wow, wow, Harry. Îl întrerup eu cât de drăguț pot. Ești îmbrăcat-așa-i? Pe fața mea apare un zâmbet jenat și imediat îl pot vedea pe Harry rânjind.

- Sigur că da! După care se ridică și vine spre mine. Da ... Era îmbrăcat doar în afurisiții de boxeri care mă fac să mă holbez la el.

- Ce s-a întâmplat iubito, ce-i cu fața asta? La naiba, știam că nu-l pot păcăli așa de ușor. Când se uită cu acei ochi de jad la mine, simt cum mă topesc încetul cu încetul.

- Ăhm ... Nu ... Nu e chiar ceva despre care aș vrea să vorbesc. Îi spun, încercând să evit contactul vizual. N-ar trebui să mă ascund de Harry, dar pur și simplu astea sunt chestii de fete și nu prea mă simt comod să vorbesc despre asta cu el ...

- Sophi, ce s-a întâmplat? Insistă, uitându-se adânc la mine. Îmi place când e așa de grijuliu și atent cu mine și chiar e plăcut să știu că îi pasă.

- Harry, este ... Ăhm, este un lucru fiziologic. Încer să tot evit subiectul, dar îmi dau seama că înrăutățesc situația așa că îmi dau o palmă mintal, ordonându-i creierului meu să înceteze.

- Oh, am înțeles. Spune el, destul de prins de conversație. Este legat de acea perioadă a lunii? Mă îmbujorez deodată. E doar Harry sau faptul că mă simt eu ciudat? Dau încet din cap, nereușind să scot vreun cuvânt și simt cum sunt strânsă în brațe, iar el îmi șoptește în ureche.