- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Pălesc când pe chip îi înflorește un zâmbet viclean. Privirea sa goală mă sperie. Întredeschid buzele, dorindu-mi să-i vorbesc, dar hotărârea pe care i-o citesc în privire face cât o mie de cuvinte. Mă va distruge... Va găsi o cale să mă distrugă pentru că nu mi-am respectat promisiunile, pentru speranțele false pe care i le-am alimentat. Mă va pedepsi pentru fiecare zâmbet, pentru fiecare sărut, pentru fiecare atinge. Și, la naiba, știu că o merit!
Îmi aruncă o ultimă privire și se întoarce pe călcâi, îndreptându-se spre ușă.
Părerile de rău și regretele nu-și au rostul acum. Dacă am fi într-un film romantic acum aș striga în urma sa și mi-aș mărturisi iubirea, dar nu suntem într-o dramă nenorocită. N-am de gând să o opresc. N-am de gând să o mint din nou. N-am de gând să o las să-și ducă promisiunea la capăt. Nu o iubesc. Da, mă atrage în orice mod posibil. Îmi doresc să o țin în brațe, să o sărut, îmi doresc să fie a mea, dar nu o iubesc. Nu-i pot oferi iubire și nici n-am de gând să o fac. A ales singură calea pe care vrea să o apuce, iar eu nu o voi dezamăgi. Dacă vrea război, atunci, război să fie...
Se va da peste cap încercând să mă rănească, dar se va distruge singură în acest proces. Am inima de piatră, iar ea nu știe asta încă. E adevărat că zâmbetul dulce și privirea sa inocentă mi-a dezmorțit inima pentru câteva secunde, dar chipul ei angelic, corpul ei divin, glasul duios, toate astea nu sunt suficiente ca să-mi dezghețe inima.
Închid ochii și oftez grav, încercând să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat cu exactitate seara trecută. Totul este în ceață. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este că zăceam întins pe iarbă iar Aiyana fugea pe șosea, până când privirea i s-a intersectat cu a mea, iar apoi totul a devenit negru.
Deschid ochii și-mi mut privirea asupra ușii când aceasta se deschide brusc. Chipul scăldat în mânie al prietenului meu mă determină să-mi arcuiesc sprâncenele întrebător când se așază pe scaunul de lângă pat, pe care acum câteva zeci de secunde era așezată fata mea cu ochi albaștri.
— Dacă-ți dorești atât de mult să mori, puteai să-mi spui și te ajutam cu cea mai mare plăcere fără să fie nevoie de un accident care să ajungă la știri! Ce naiba a fost în capul tău? Ai noroc că am ajuns înainte ca poliția să percheziționeze mașina! Ca să nu mai spun că ești al naibii de norocos că încă respiri! Adam vorbește în engleză, semn clar că e nervos.
— Știi ce a fost în capul meu. Dima nu are nicio vină pentru războiul pe care l-am declanșat. Nu trebuie să suporte el consecințele încăierării dintre mine și Manuel, îl privesc insistent.
— Corect. Tu ești idiotul căruia i s-au aprins călcâiele după sora lui. Oh, am uitat să menționez că ea este cauza principală a acestui război. Și să fiu al naibii dacă aveam nevoie de conflicte cu cei din vest în momentul de față. Criss turbează și e dispus să încheie o alianță cu ei dacă ție nu-ți vine mintea la cap, Adam scuipă cuvintele cu venin.
— Nu o amesteca pe ea în asta, mârâi, dându-i de înțeles că nu e înțelept să pomenească de rolul pe care-l joacă ea în toată nebunia asta.
— De ce-ți pasă de ea atât de mult?! E doar o fată printre alte mii de fete! Nu merită să-ți riști pielea pentru ea!
— Ai dreptate, e doar una dintre mii de fete. Nu-mi pasă de ea. Dar îmi pasă de faptul că băieții lui Manuel au abordat-o, știind că e cu mine. Știi la fel de bine ca și mine că au făcut asta intenționat. Nu sunt proști. Erau pe teritoriul nostru și știau că o să ripostez.
— De ce ar face asta Manuel? Adam îmi cercetează chipul întrebător.
— Vrea să-mi ia locul. Știe orice mișcare pe care o facem. Are oameni în Anglia, are oameni aici. Cineva îl informează. Există un trădător printre noi și trebuie să-l găsim ca să putem rezolva situația, oftez, iar o durere ușoară îmi străbate tâmplele.
— Și dacă trădătorul nu poate fi înlăturat? prietenul meu îmi aruncă o privire cu subînțeles.
Un zâmbet nebun îmi înflorește pe chip și știu că mințile ne sunt străbătute de același gând. Știu că ceva nu e în regulă, de ceva timp bănuiam că cineva divulgă informații prețioase, iar acum sunt sigur de asta. Manuel primește informații din interior. O singură persoană știa de transportul nereușit de seara trecută.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cuvinte: 1.300
🦋 Dedic capitolele persoanelor care au fost alături de mine pe vechiul cont și care au citit povestea Aiyanei și a lui Enzo până-n ultima clipă. 🦋
