Mama făcuse focul in soba cu putinele lemne pe care le mai avea, dar reușise sa încălzească camera in care dormeam. In acea noapte de iarna, nu reușeam sa adorm oricât de mult ma foiam sa îmi găsesc poziția de somn. Stand cu ochii deschiși și uitându-ma pe tavan, mi-am îndreptat privirea spre geam și am zărit un chip feminin care părea ca îmi zâmbea. Femeia nu părea a fi una dintre surorile mele, deoarece doua erau prea mici și cea mai mare dormea lângă mine iar mama și tatăl meu dormeau in alta camera. Îngrozită de acea privire care continua sa îmi zâmbească larg și sa se uite fix la mine m-am ascuns sub așternuturi așteptând sa dispară. Îmi era atât de cald... eram toată transpirată și îmi auzeam bătăile inimii atât de puternic! Am scos ușor capul și m-am mai uitat o data la fereastra. Femeia dispăruse... îmi era prea frica sa dau așternuturile deoparte dar mi-am întins ușor picioarele pe care le arcuisem ca un bebeluș de frica. Am simțit deodată cum am băgat degetele in niște găuri reci cât o moneda și imediat îmi fugi gândul la niște găuri de ochi. Nu am reușit sa adorm pana nu s-a luminat afara. A doua zi am povestit familiei dar nimeni nu m-a crezut."Ce imaginație poate avea un copil de 10 ani!".
