Nu am vrut să vină ziua asta.
Speram să nu vină niciodată.
Speram ca el să vină la înmormântarea mea, nu eu la a lui...știam câ eu nu mă puteam stăpâni.
Eu, W. Axl Rose, când era vorba de Slash și de plâns mă stăpâneam a-l naibii de greu.
Îmi trec prin cap toate amintirile și momentul acela când ne-a părâsit parcă special ca să dau drumul cascadei de lacrimi. Îmi aduceam aminte cum spunea că o să plece. Îmi aduc aminte cum spunea că din vina mea. Îmi aduc aminte cum am scris acea scrisoare și i-am pus-o în bagaje...iar el tot a plecat. Fără mine. Eu, fără el, am crezut că voi fi primul care "va pleca" dar se pare că el a fost. Doar de la o țigară...apoi un incendiu...iar acum e un suflet stingher ce sper că mă urmăreste în momentul ăsta.
M-am apropiat de mormânt încercând să rememorez tot ce am să îi zic chiar dacă el probabil nu mă aude și nu îmi vine să cred că asta e unltima dată în care am să îl mai văd.
Am încercat să rezist dar am făcut o criză când am ajuns în fața mormantului. Au vrut să mă dea afara dar Duff și Izzy au intervenit în timp ce Steven mă bătea încet pe spate. Când am reusit să-mi revin în fire am inspirat adânc și am mers la acela ce era prietenul meu...înainte să se fi intoxicat. L-am sărutat pe obraz, l-am îmbrățișat fără să îmi pese de cei din jur apoi m-am apropiat mult de urechea lui și i-am șoptit ceva ce o să rămână pentru totdeauna între noi doi. Apoi m-am îndepărtat încet încercând să nu plâng.
După ce o blestemată de țigară a ars tot, el s-a intoxicat și deși era în viață era conectat la aparate. A fost deconectat când eu nu eram acolo după ce alții își luaseră adio de la el. Eu am fost nevoit să o fac acum. Nu știu dacă e mai bine. Ei știau că nu aș fi permis dar nu vroiau ca Slash să se mai chinuie. Sper totuși că m-a auzit. Și sper că e într-un loc mai bun.
Nu va mai fi la fel fără el. Nu voi mai fi la fel fără el. Simt deja cum încep să mă schimb.
Slash, dacă tu ai plecat, eu nu am mai rămas...la fel.
