The Time

16. Conduc eu !

Pielea de gaină si tremuratul din trup m-au facut sa ma ridic din coltul acela rupt de realitate si sa ma intorc la masina, am dat drumul la caldura si am pornit spre casa, imi este dor de motata mea, abia astept sa fac un dus sa scap de firicelele de nisip si sa ma bag in pat langa ea. Maine vreau sa folosesc cadoul primit de ziua ei si sa o duc in parcul de distractii...

Verific telefonul si constat ca deja s-a facut destul de tarziu, dar chiar si asa nu ezit sa il apelez pe Derek, trebuie sa stiu ce noutati mai are sa imi dea si sa il rog sa imi mai depuna niste bani pe card... 

Parchez masina in fata curti si mai incerc o data sa il sun, mi se pare extrem de ciudat ca inca nu a raspuns nici la al 3 apel, sper ca totul sa fie bine, ca el sa fie bine... Intru tiptil in casa si cand vreau sa urc scarile o veioza se aprinde in camera de zi si Mike ma astepta cu mainile impreunate la piept..

- La ora asta se vine domnisoara? Rev te-a cautat prin toata casa mai devreme, a adormit suparata...

- Scuze Mike, o iesire de o jumatate de ora la cafenea s-a transformat intr-un iad pentru mine.. spun si ma trantesc langa el pe canapea si oftez

- Sunt numai urechi, ce s-a mai intamplat de data asta? imi ridic privirea spre el si ii analizez putin fata, este poate ultima persoana cu care as vorbi despre asta, dar inca nu am puterea sa povestesc din nou...

- Nimic nou, doar vina ca i-am stricat viata lui Aden, ca m-am intors aici si am dat peste cap vietile tuturor, stii și tu eu sunt vrajitoarea cea rea in aceasta poveste si stric tot ce ating... In fine, ma gandeam la parcul ala de distractii, poate o ducem maine pe Rev, vreau sa petrec timp cu ea..

- Eu sunt numai al vostru cateva zile, asa ca vin cu cea mai mare placere, sper sa am si ce sa admir pe acolo... spune si incepe sa chicoteasca, zambesc involuntar la gandul asta si ma ridic indreptandu-ma spre scari

- Cu Derek ai vorbit de curand? ma opresc sub arcada si ma sprijin de ea, sper ca raspunsul sa fie da..

- Am  vorbit cu el pe la 18.00 si dupa nu mi-a mai raspuns la telefon. spune in timp ce stramba din nas si intoarce privirea, sper ca nu s-au certat din nou...

Dau din cap si incep sa urc scarile, fac un dus fierbinte si rapid si ma duc in pat unde Rev dormea linistita strangandu-l pe domnul Pucsi in brate, ma simte cand ma asez si se intoarce spre mine, punand o manuta mica pe burta mea, o iau incet in brate si adorm invaluita in mirosul sau si cu un zambet larg pe fata, este in bratele mele, este sanatoasa si este doar a mea...

Dimineata m-am trezit intr-o ploaie de pupici umezi si zgomotosi din partea Revei, mi-am deschis ochii incet s-a oprit cateva secunde si a continuat, am imbratisat-o strans la piept si am inceput sa o gadil, rasul ei colorat imi umple inima de bucurie, a reusit sa scape si a inceput sa alerge razand pe scari si eu bineinteles ca am urmat-o .

Intru val vartej în bucătărie, Anne era întoarsă cu spatele la mine, pregătea micul dejun, iar Ross se prefăcea că este concentrată la ceva pe telefon, abținându-se să nu râdă, știu deja că Rev este ascunsă sub masă, îi văd piciorușele, dar încerc să îi fac jocul și să o caut prin bucătărie...

- Off, Ross știi că Rev a devenit invizibilă? Nu reușesc să o găsesc deloc.. spun in timp ce îi fac cu ochiul ...

- Stai să verific. Se lasă pe spate și se uită sub masă, se ridică confuză

- Ai dreptate nici eu nu o văd, are puteri magice?

Dau din cap afirmativ și o aud pe Rev cum chicotește ieșind de sub masă. Incearcă să nu facă zgomot și se duce în spatele meu, ciupindu-mă de coapsa piciorului, tresar și încep să frec locul...