Dupa vro 30 de minute in care eu si Ross am reusit sa ne alungam gandurile triste si amintirile din trecut si sa schimbam subietul discutiei in ceva mai lejer, mai amuzant, ma uitam la ea cum radea cu gura pana la urechi, imi inflorea un sentiment ciudat in piept cand ii auzeam rasul cristalin si sincer, chiar avea nevoie de el, macar pentru putin timp...
Luck ni se alatura in curand si acum chiar am inceput sa ne distram, avand in vedere ca si alcoolul a reusit sa ne destinda, sa ne faca mai dezinvolte..
- Apoi, am reusit sa o urc pe Maia pe geam, exact inainte sa intre mama in camera, avea parul de zici ca era un cuib de pasari, blugi rupti si bluza despicata in doua pe spate, bine ca am reusit sa o acopar cu un halat ca nu stiu cum i-am fi explicat asta mamei...
Ross ii povestea o intamplare haioasa din tineretea noastra, nici nu imi mai aduc ce a fost asa de urgent incat sa fug de acasa atunci..
- Atunci cred ca nu a fost asa de amuzant... spune Luk in timp ce zambeste si isi scutura capul
- Chiar deloc, nu vrei sa o vezi nervoasa pe Ross si crede-ma ca atunci a fost foarte nervoasa, mia tinut o predica de aproape o ora tipand in soapta sa nu o auda mama, era rosie la fata si gesticula intruna, trebuia sa ma feresc din calea ei si daca ma intrebai a doua zi ce mi-a spus cred ca nu stiam, nici acum nu stiu.. spun izbucnind in ras uitandu-ma la Ross
- Eu cred ca e adorabila cand se enerveaza si inainte sa spui ceva, am vazut-o nervoasa aici o data, se rastea la unu ce nu o lasa in pace, avea ochii mari, bulbucati si era rosie in obraji.. vocea ii era blanda, zambeste larg si se uita la Ross cu admiratie, daca pana acum aveam dubii, acum sunt foarte sigura ca o place destul de mult pe Ross
- Si ce alt ceva ai mai observat? vocea imi era putin ironica, scapand un chicot
- Pai... micul rid dintre sprincene atunci cand se incrunta si isi strange pumnul tare formandui-se mici semilune in palme, atunci cand este foarte nervoasa...
M-am uitat la Ross cum ii sorbea fiecare cuvant, i se citea pe fata incantarea si fericirea, doar ca acum ma simteam ca a cincea roata de la caruta din nou si oricum cred ca si ei au nevoie de putin timp impreuna, asa ca ma ridic de pe scaun, nu ma mira deloc ca ei nu isi intorc privirea spre mine, banuiesc ca sunt prea prinsi in mica discutie soptita pe care a pornit-o Ross si cel mai sigur alcoolul e cel ce i-a dat curajul...
Ies afara din local si imi strang incet mainile pe langa corp, racoarea serii imi mai limpezea putin gandurile, nu pot sa spun ca nu m-am simtit bine in seara asta, doar ca simt ca lipseste ceva, ca o parte din mine nu este prezenta si nu ma pot destinde asa cum ar trebui.
Orasul este mult mai linistit acum, zarind doar cativa adolescenti ce inca mai colindau pe strazi, imi scot telefonul si apas pe iconita de mesaje, aveam unul de la mama in care imi spunea ca Rev este in pat si aproape adormita, sa stau linistita in privinta ei, ma uit la ceas si constat ca este deja trecut de miezul nopti, deci mult prea tarziu sa mai sun sa vad ce fac....
M-am oprit la cativa pasi de usa din geam, plina de abtipilduri, un gol mi s-a format in stomac si ma simt chiar stinghera aici, dar am apasat totusi pe clanta si am intrat cu inima bubuindu-mi in piept. Localul nu se schimbase aproape deloc de cand am fost aici ultima oara.
Ma asez pe un scaun de langa bar si imi arunc un ochii prin local, nu erau ocupate decat vro 2 sau 3 mese, banuiesc ca localul cel nou i-a cam furat din clienti, o voce cunoscuta ma opreste din analizatul camerei..
- Maia? Ce mult mă bucur să te revăd!
Îmi întorc privirea spre bărbatul din spatele barului, Domnul Andre un batranel foarte vesel si glumeț..
أنت تقرأ
The Time
عاطفيةTimpul, el este cel mai crud critic, cel mai aspru prieten și cel mai dur judecător. Nu îl vezi, nu îl auzi, nu îl simți și nu îl consideri important, când de fapt ar trebui să îl venerezi. El îți arată adevărata față a oamenilor, el poate vindeca...
