Palarierul Nebun si jucatoarea inimilor rosii

CAPITOLUL 4

          Urmatoarea oprire a fost tocmai la cel mai apropiat sat, la marginea padurii. Pe o placuta de lemn foarte deteriorata era scris cu vopsea cojita Lowelland. M-am intors la Ty pentru a primi aprobarea ca mergeam pe unde trebuia.

-Este cea mai buna ruta, dadu el aprobativ din cap. Suntem pe drumul cel bun. Daca e sa ne luam dupa viteza medie pe care o avem, impreuna cu ce opriri va mai trebui sa luam, cred ca vom ajunge in trei zile.

-Perfect, aprob eu. Acum zic sa ne despartim. Va trebui sa adunam informatii si mai multe provizii. Nu putem fi siguri daca ne vor ajunge cele pe care le avem acum. Iepure, Dom si Ty, puteti mere dupa provizii. Noi restul vom avea urechie ciulite dupa ce putem intercepta. Pana la urma nu sunt multe asezari in zona asta, trebuie sa stie cineva ceva. Vizitii, aveti grija de cai sa fie hraniti si adapati.

-Nu-mi amintesc sa fi fost tu desemnata conducatoarea expeditiei, comenta Cavalerul.

-Serios? Pentru ca eu imi amintesc foart clar ce mi-a zis regina, secundule, ii spun eu. Cred ca am vazut un bar. Ai putea sa incepi de acolo.

Acesta bombani in timp ce se indrepta inspre o alta placuta care scris Bautura cu Ratuste.

-Noi unde mergem? intreba Palarierul.

-La Piata. Femeile sunt tot timpul acolo si barfesc tot timpul. Probabil ca daca ar fi cineva care sa stie ce s-a intamplat in locul asta, ar fi ele.

-Ai de gand sa explici ce s-a intamplat ieri noapte?

-Nu daca nu insisti

-Atunci insist.

-Tatal meu. Am fugit de acasa. Ma cauta de ceva vreme.

-De ce ai fugit de acasa?

-Motivele obisnuite. Ne-am certat. A spus niste lucruri oribile. Am decis ca imi este mai bine oriunde altundeva, spun eu omitand faptul ca ne certasem din cauza ca urma sa ma casatoresc din cauza unui aranjament sau ca nu eram din locul asta.

-Aha. Deci asa ai ajuns aici?

-Normal.

-Cum de te-ai decis sa devi un asasin?

-Asta era singrul lucru pe care stiam sa-l fac. Aveam 12 ani eram speriata si singurul lucru pe care il invatasem cat de cat inainte era cum sa bat oamenii. De fapt invatasem cum sa ma apar de barbati. Mama m-a invatat. De unde vin eu femeile sunt mult mai putin respectate.

Nu am mai spus nimic in timp ce incercam sa gasim ceva ce ar semana cu o piata. In final am gasit una, pozitionata chiar in fata unei bisericute mici.

Oamenii se uitau urat la noi si ne era destul de clar ca auzisera cine eram si se intrebau ce cautam acolo, in satul lor uitat de lume. O femeie mai indrazneata a fost cea care s-a apropiat de noi in final.

-Scuzati-ma. Sunteti Palarierul Nebun si Jucatoarea de Inimi Rosii, nu?

Am incuviintat nestiind cum sa raspundem.

-Nu voiam sa va acuzam de ceva, spune femeia si incepe sa rada. Noi doar suntem foarte entuziasmati sa avem asemenea personalitati aici cu noi. De aceea voiam sa va urez bine ati venit, adauga ea si nei intinde mana pe rand. Eu sunt sefa satului numele meu este Isobel. Ati vrea sa veniti la un ceai? Sunt sigura ca ati batut un drum lung pana aici.

*******

-Iti multumim foarte mult Isobel, o lingusesc eu. Ceaiul asta este delicios, spun eu crispandu-ma putin.

Nu mai bausem un ceai mai dezgustato in viata mea. Palarierul s-a uitat pe furis la mine de parca innebunisem.

-Nu avem invitati asa importanti prea des, se scuza ea aranjand cateva lucruri prin incapere. Oricum, de ce ati venit prin locurile astea? E foarte departe de Regat.

-Mergem la Hamlich. Avem niste treaba acolo.

-Nu ati auzit? Nici nu ma mir, aici parca e alta lume, glumeste Isobel. Hamlich a fost atatcat de ceva. Niciun supravietuitor.

-Serios? Nu mai spune? Ce a fost?

-Nieni nu mai merge pe acolo acum, asa ca nu sunt foarte sigira, dar am auzit ca ar fi fost dragoni. Nu doar unul, o ceata intreaga. 6. Am auzit ca atunci cand au atacat cerul a devenit de un rosu intens. Atat de rau imi pare... Chiar fratele meu locuia acolo. Nu-mi vine sa cred. Maine se implineste deja o luna. Si nu numai acolo am auzit eu. Toata Coasta a fost bombardata. Sa fiu sincera acum e o intrebare mai mare cand urmeaza sa fim si noi atacati. Dupa cum vedeti, ne-am rugat la toate zeitatile, spune ea si arata cu amaraciune la zeci de statuete mici adunate pe un fel de altar.

-Ati auzit din intamplare si de cine au fost trimisi dragonii?

-Ah desigur ca exista teorii... Multi spun ca Regina de Inima Rosie se intoarce. Daca ma intrebati pe mine totusi... Mi se pare o aberatie.

-Dar ce credeti ca s-a intamplat?

-Altcineva. un vrajitor din alta lume. Se zice ca avea niste animale de companie monstruoase...

-Doi caini cu fete despicate?

-Da, da. Stiti despre ce vorbesc?

-Partial.