Daddy Issues

9.

Perspectiva Jessicăi

Stai.. Ce?

-Stai, ce?

-Da. Credeam că ştii că o plac.

Am rămas mută. Nu ştiu dacă ar trebui să vomit, sau să îl lovesc. Cum dracu să.. ce?! Lui Riley îi.. place...de Alice?! Vomit. Asta chiar se întâmplă? Fratele meu şi Alice? Nu. Nu. Îmi borăsc maţele.

-Cum naiba să îţi placă de Alice? E strigător la cer!

M-am răstit la el, ridicând mâinile în aer.

-Oa, stai. Credeam că eşti prietena ei. De ce zici astea? E frumoasă, amuzantă, e genul ăla de fată pe care vrei să o iei la prezentările tale de modă.. Şti tu.

-La dracu cu tine! Şi ieşi afară din camera mea până nu explodez.

-Să văd.

-Riley ieşi afară!

-Dar o să vi cu Alice deseară, nu?

-Ieşi!

Am aruncat cu perna în el, stricându-i freza. A ieșit rapid din cameră şi pentru asta îi mulțumesc Domnului. Huh. Dacă nu aş fi rănită, l-aş face să sărute podeaua.

Perspectiva lui Zayn

Clopoțelul ne-a anunțat în sfârșit că este pauză. Am oftat lung, închizând cartea şi ridicându-mă de la catedră.

-Ok, puteţi ieşi în pauză. Ne vedem după.

Am luat catalogul în timp ce am aruncat o privire spre Alice, care încerca să împăturească cât mai mic desenul cu profesorul ei de sport. Surprinzător, nu mă așteptam la asta. Ştiu că Justin m-a pus sa fiu cu ochii pe ea, dar nu cred că el e motivul pentru care plângea. E complicată situația, şi cu siguranță Alice Dawson nu este îndrăgostită de un profesor.

Nu sunt sigur dacă ar trebui să îi spun despre asta. Despre desen.

Nu ştiu ce să fac. Mă mai gândesc. Am intrat în sala profesorilor și m-am aşezat lângă Justin.

-Ai aflat ceva?

-Justin, nu înteleg o chestie. De ce mă pui s-o "urmăresc"? Nu am văzut nimic ciudat la ea. Toţi adolescenţii fac aşa.

-Dar e ceva diferit.. Mi-a atras atenția felul în care mă privea. Tu nu i-ai văzut ochii. Erau plini de lacrimi, trişti, speriați.. Avea un fel de nesiguranță în privire.. Părea...goală pe dinăuntru..

Să mi se pară ciudat? Poate că ar trebui să stau cu ochii pe Justin,nu pe acea elevă. Cuvintele lui nu mă prea ajută. Poate că Alice Dawson este puţin mai.. diferită, să zicem. Poate că e depresivă. Sau pur şi simplu, rănită.

-De ce îţi pasă de ea,Bieber?

Am luat o gură din cafeaua mea fierbinte şi mi-am dat ochii peste cap cand Justin s-a încruntat, scoţând un sunet dezaprobator.

-Nu îmi pasă.

-Atunci de ce mă pui să aflu ce are?

-Am zis că nu îmi pasă!

Şi-a luat mingea de baschet şi a ieșit rapid din cancelarie. Am mai luat o gură din cafea,şi mi-am aranjat dosarele. Îi pasă.

Perspectiva lui Alice

Am ieșit rapid din curtea școlii mulțumind cerului că am terminat pe ziua de azi. Şi partea cea mai bună? E vineri.

Mă doare capul. Bine, mereu mă doare capul. Mi-am scos telefonul.. spart.. şi am încercat să mă uit la ceas,dar nu funcționează. Trebuie să vorbesc cu Rose, să îmi dea bani ca să-mi iau altul. Cred că o să îmi iau tot acest model de telefon.. M-am atașat de el.

Îmi pare aşa rău că nu am putut vorbi cu mama.. Îmi e foarte dor de ea. Nu ştiu nimic de ea. Aş vrea să vină acasă. Dar.. nu o să vină..

-Alice!

M-am intors spre sursa ţipătului răgușit care îmi pronunţa numele, şi am fost plăcut surprinsă să-l văd pe Riley, într-un Ferrari roşu. Am zâmbit automat şi am mers spre el.

-Hei frumoaso, de când nu te-am mai văzut..

A chicotit, ieșind din mașină şi venind la mine, strângându-mă în braţe.

-Rileeeyy!

Am râs când m-a ridicat, învârtindu-se cu mine. Miroase a orhidee. Hmm.

-Riley, lasă-mă jos! Ameţesc.

-Şi eu ameţesc.

-Atunci lasă-mă joooos!

Râdeam amândoi şi deja îmi simţeam capul învârtindu-se şi el. M-a lăsat într-un final jos, însă doar atât cât picioarele mele să atingă pământul, eu fiind ţinută strâns la pieptul lui. Avea o cămașă neagră,puţin desfăcută și nişte blugi skinny, negri, tăiaţi puţin în genunchi. La mână un ceas cu multe chestii pe el, şi mai mult ca sigur nu aş fii putut să-ţi spun cât e ora,uitându-mă la el.

-Ce faci aici? Nu te-am mai văzut de mult.

-Prin zonă. Intră în mașină, te duc eu acasă.

Am intrat în mașină iar el a făcut la fel. Conducea, ca de obicei, încet şi atent. Îmi place Riley. E mereu drăguț cu mine şi mă face să râd.

-Cum a fost la şcoală, boboaco?

-Plictisitor. Singura chestie bună a fost ora de desen.

-Pot să văd?

-Ce să vezi?

-Desenul.

A râs, iar eu m-am încruntat. Nu pot să i-l arăt.. Adică..Ce să-i spun? Nici eu nu ştiu de ce mi-am desenat profesorul de sport. Bine, Riley nu ştie cum arată Domnul Justin, deci..

-Deci, îmi arăţi?

Am aprobat din cap şi mi-am deschis ghiozdanul, scoţând desenul,care era în cartea de franceză. Urăsc franceza. S-a încruntat când l-a văzut, oftând într-un mod ciudat. Poate că mie mi se părea destul de okay, dar poate nu e un desen aşa reușit.. L-am băgat înapoi în ghiozdan neștiind ce să zic.

-Uhm..Cine este?

-Poftim?

Am fost surprinsă să aud acea intrebare. Ce ar trebui să-i spun? "Oh, e doar profesorul meu de sport." sigur. Mai bine nu îi spuneam nimic de ora de desen. Sau ar fii trebuit să-l mint că nu-l am la mine.

-Nu ştiu.. L-am desenat aşa, pur și simplu.

-Oh.. okay. E reușit.

A zâmbit şi i-am zâmbit înapoi. Acum era unul dintre momentele alea stânjenitoare când nu mai ai ce să spui. Urăsc momentele astea.

M-am uitat pe geam, şi am făcut ochii, cât cepele când în maşina de lângă noi, l-am văzut pe Domnul Bieber. Şi el mă privea. Ochii lui erau de un căprui închis şi încruntătura de pe faţa lui nu arăta prea bine. Mi-am lăsat privirea în jos, rugându-mă să se facă mai repede verde, ca să putem porni, însă oamenii se mişcau al naibii de încet pe trecerea de pietoni iar semaforul avea trei culori pentru mine, în momentul ăsta: roşu, roşu și roşu. De ce mi se întâmplă asta? Şi de ce profesorul meu de sport îmi privește prietenul de parcă ar vrea să îl strângă de gât? Poate că nu ar fi trebuit să vin cu Riley..

Am tras aer adânc în piept şi m-am uitat iar pe geam, la profesorul meu care acum privea volanul în timp ce îşi încorda tot mai mult maxilarul. Ce e cu el? Incepe să mă enerveze purtarea lui. Şi nu mai spun de faptul că mă tot gândesc la el, şi că l-am desenat. Asta mă sâcâie cel mai mult.

Însă nervii mei s-au dus rapid când maşina lui Justin a fost împinsă cu putere în faţă, drept în oamenii ce treceau. Sunetul produs de impactul maşinii în momentul în care s-a rostogolit pe asfalt mi-a zgâriat creierul şi.. totodată.. mi-a frânt inima şi mi-a umplut ochii de lacrimi.

///
Justiiiin
i.m crying so hard :( bn ştiu că ati asteptat două luni pentru capitolul ăsta dar nuj n-am avut inspirație plus..yk. școală dar am pus :))

Question: CE CREDEȚI CĂ A PĂȚIT JUSTIN? ❤ :'(