The Time

13. Cel mai mare regret

- Iarta-ma Maia, dar nu pare sa fie adevarat ceea ce spui, oricum, daca ai vrodata nevoie de ceva sa stii ca pe mine ma gasesti aici, eu trebuie sa plec acum, dar sper sa ne vizitezi curand pe mine si pe Em...

Domnul Andre se ridica, imi da un pupic pe frunte si se intoarce la bar, eu imi redeschid leptopul si ma hotarasc sa ma apuc de treaba, cred ca am tras destul mâța de coada si ar trebui sa ma reapuc de munca altfel iar o sa ma contrazic cu Derek cine a avut targhetul mai mare luna aceasta si mie in ultimul timp imi e asa de greu sa pierd...

Dupa vro 30 de minute de trimis mailuri si o groaza de facturi inregistrate, din spatele localului se aude un tipat si o bufnitura, mi-am reîntors atentia asupra leptopului, nu vreau sa zica cineva ca sunt bagacioasa, asa ca prefer sa nu ma uit..

Sunetul de tocucuri rasuna in localul foarte linistit, un nod mi se formeaza in stomac si stiam ca nu va preconiza ceva de bine, imi continui insa activitatea pe leptop pana in momentul in care sunetul de tocuri se opreste si in spatele meu simt o prezenta nervoasa care isi drege glasul..

Imi ridic privirea lenes si masor din cap pana in picioare persoana de langa mine. O fata blonda cu parul drept si lung, tenul deschis, imbracata de plaja, cu o tona de machiaj pe fata si o alta tona de machiaj pe buzele pline de botox, batea acum din varful sandalei sale cu toc si ma privea mustrator..

- Cum iti permiti? avea o voce pitigaiata si foarte nervoasa

- Scuze, dar la ce te referi? spun incet, in incercarea de a nu mai atrage atentia asupra mea

- Cum adica la ce? Tu chiar esti o idioata cu norma intreaga. scuipa ea cuvintele cu venin si deja si eu incepeam sa ma enervez, nu i-am gresit ei cu nimic nici nu cred ca am mai vazut-o in viata mea..

- Eu nu te-am jignit pe tine, asa ca te rog sa nu ma jignesti nici tu pe mine, nu inteleg ce ti-am facut, nici macar nu te cunosc, asa ca te rog sa ma lasi in pace. spun in timp ce ma intorc cu fata la leptop si sper ca doar ma confundat si isi va vedea de drumul ei

- Nici nu trebuia sa ma cunosti vrodata, defapt nu trebuia sa te mai intorci aici vrodata. Vrei sa stii cu ce esti tu de vina? Vino dupa mine. spune in timp ce ma apuca de brat si ma ridica in sus de pe scaun, ma dezechilibrez cand ajung in picioare asa ca ma prind cu mana de masa inainte sa ajung pe podeaua localului..

Ma smucesc pentru a scapa din stransoarea ei si imi incrucisez mainile la piept, deja toata rabdarea mea s-a dus pe apa sambetei, imi infig mana in parul ei si ii trag puternic parul pe spate..

- Nu vreau sa te ranesc asa ca iti sugerez sa te calmezi, nu ai nici un drept sa ma jignesti sau sa ma atingi. ii dau drumul parului si o imping putin pentru a pastra o distanta considerabila intre noi, uimirea din ochii ei se preschimba repede in furie, iar daca nu ar fi machiata, bag mana in foc ca si fata ar fi la fel de rosie ca si gatul...

- De ce draga mea, iti e teama de adevar, haide, dute la separeu sa vezi cu ochii tai despre ce este vorba si ce i-ai facut, sau nu ai destul tupeu pentru asta?

Satula sa ma tot cert aiurea, o ocolesc si incep sa pasesc spre separeul din spatele localului de unde a aparut tipa asta, cu cat ma apropiam mai mult, cu atat ghemul din stomac mi se strangea mai tare, nu imi e frica de cineva, stiu destul de bine sa ma bat, defapt sa ma apar in caz ca am nevoie, dar acum, cand nu stiu ce o sa vad dupa acest paravan inima incepe sa bata frenetic in piept, iar sa respir incepe sa imi fie tot mai greu...

Prind incet materialul gros ce acoperea o parte din separeu si il trag intr-o parte, ochii mi se maresc si raman blocata cateva secunde incercand sa asimilez ceea ce vedeam..

- Aden.. murmur mai mult in soapta in timp ce imi duceam mana la piept, inima incepuse sa ma intepe

Era pe jumatate intins pe canapea, cu fata in sus, capul il avea lasat pe spate, o mana ii atarna in jos, degetele sale atingand incet gresia rece, iar in cealalta mana avea o sticla de bautura pe jumatate goala, camasa de pe el era murdara si uda, toata masa si chiar pe jos erau sticle pline de bautura si mucuri de tigara...

- Uite esti multumita? Renuntase la bautura de vro 8 luni, dar acum ai aparut tu si uite in ce hal l-ai adus. Iti place sa il vezi asa? Iti place sa lasi mereu dezastru in urma ta? Bravo draga mea, ai reusit sa distrugi pentru a doua oara un bărbat bun, sa il faci sa isi innece mintile in alcool. Nu te-ai multumit ca l-ai indepartat de toti prieteni lui, nu ai stiut sa te opresti din al sfarma bucutica, cu bucatica... Ai reusit sa scoti iar la suprafata ceea ce eu m-am chinuit sa ingrop adanc timp de 3 ani. Sper ca esti mandra de reusitele tale si din toata inima iti spun, sper sa ajungi mult mai rau si sa suferi mult mai tare decat l-ai facut pe el sa o faca.

Fata blonda isi termina discursul, se intoarce pe calcaie si dispare din fata mea, lasandu-ma distrusa si confuza. Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca Aden ar putea ajunge asa din vina mea, nu imi pot ierta asta, il mai privesc o data si picioarele mele refuza sa imi mai sustina greutatea, dar nu pot ceda acum, nu ma pot lasa prada sentimentelor, nu intr-un local unde toti ochii sunt asupra mea si oricum nu inainte sa il scot pe Aden de aici.

Trag aer puternic in piept si expir zgomotos, ma intorc cu fata spre domnul Andre, refuz sa ii bag in seama mila din priviri si mimica trista a fetei, imi ridic barbia in sus si ii cer numarul unui taxi, il ajut sa stranga repede toata mizeria din separeu si refuz  sa scot orice alt cuvant inafara de "da" si " nu", soferul taxiului si domnul Andre ma ajuta sa il urc pe Aden in taxiu si il rog sa astepte putin, il urmez pe domnul Andre inapoi in local si ma opresc la masa la care stateam, imi adun repede lucrurile, mai sorb o gura din cafea si inainte sa plec trec pe la bar si ii las o suma considerabila de bani..

- Pentru ce sunt astia draga mea? ma intreaba incet

- Pentru consumatia mea si a lui Aden si desigur pentru deranj.. spun in timp ce ma intorc sa plec...

- Stai, este prea mult si tu ai nevoie de bani si sunt sigur ca Aden va veni si isi va plati singur datoria...

- Nu e nici o problema, ma simt raspunzatoare pentru toate astea asa ca prefer macar sa achit ce pot si dumneavoastra aveti nevoie de bani..

- Pot sa iti dau sfat Maia? imi intorc privirea spre el, ochii săi blânzi îmi urmăreau fiecare mișcare..

- Maia să nu uiți niciodată în viața asta că noi nu avem destul timp, nu avem destul timp pentru a trăi,  pentru a iubi și mai ales nu avem destul timp pentru a ne aminti, nu vei stii niciodata ce iti va rezerva viitorul, asa ca te sfatuiesc sa faci ceea ce iti doresti, sa iti traiesti viata la maxim, pentru ca atunci cand va veni clipa, sa nu ai nici un regret ....

Un sentiment ciudat imi acapareaza corpul, iar cuvintele domnului Andre imi bantuie prin minte pana ajung din nou in taxi si ochii imi raman blocati pe trupul aproape inconstient a lui Aden si brusc o intrebare incepe sa mi se invarta prin cap...

Oare daca as muri maine, care ar fi cel mai mare regret al meu?

♡