Extaz murdar

capitolul 57

La miezul noptii, în fumul țigării de final, eu sunt cu gândul la tine.

Împreună am căutat mereu sensul iubirii în timp ce iubirea eram noi.

Am înțeles cu tine, iubirea nu este ceva ce pot explica, ea pur și simplu se simte.

Și chiar dacă te priveam prin acel fum al țigării ce se evapora împreună cu aburii recentei noastre partide de dragoste, am simțit parca ca ceva rău urmează sa se întâmple.

Cu toate acestea am inghitit în sec, crezând ca asa am sa pot inneca și aceasta presimțire.

Iar apoi mi-ai oferit unul dintre zambetele tale calde ce reușesc întotdeauna să mă salveze din ghearele gândurilor negre.

Însă de aceasta data mi-aș fi dorit atat de mult sa nu o faci.

-Inca puțin și se încheie și ultimul an de liceu.
Rostesc în timp ce privesc degetele noastre  împletite.

Hades se oprește în loc astfel mă rasuces spre el.

Isi aseaza mana pe spatele meu, indemnandu-mă sa-mi lipsesc sânii de pieptul său.

-Iar apoi o sa părăsim împreună acest oraș .
Continua iar pe chip se afla nelipsitul zâmbet.
-Insă până atunci as vrea sa aflu cum ar vrea iubita mea sa-și petreacă aniversarea.

Inima continua sa-mi tresara de fiecare data când mă alintă în acest mod.

Îmi rotesc ochii sub atenta sa observație.

-Nu am niciun plan deoarece este o zi ca oricare alta.
Singurul lucru de care sunt încântată este că am pot obține permisul pentru a îți conduce frumusețea.
Ii mărturisesc în timp ce-mi plimb buricele degetului aratator pe linia maxilarului său.

Îmi prind buza înfioară între dinți, dorind sa nu izbucnesc în râs.

Hades schițează unul dintre zambetele sale cuceritoare.

Iar zâmbetul său pare mult mai atrăgător sub lumina rece a lunii ce se revarsă asupra noastră.

Când dorim să ne reluam drumul, vrând sa ajungem acasă, o voce groasa, masculina, despica liniștea acestei seri ușor răcoroasă.

Îl simt pe Hades incordându-se și chiar dacă am rămas pe loc, nu am curajul necesar de a arunca o privire peste umăr auzind zgomotul pașilor apăsați tot mai puternic.

-Hades nenorocitule!

În momentul în care ii aud numele rostit, îmi retrag palma din stransoarea sa, întorcându-mă pe călcâie.

La doar câțiva metrii de noi, aflându-se se chiar în centrul aleii ce la ora asta sunt slabe șanse sa fie circulata deoarece ne aflam deja în cartierul prea bine cunoscut, se află un bărbat.

Casa lui Zed și a lui Hades a fost singura renumita pentru peterbarea liniștii publice și nu cu mult timp în urma era văzută precum un cuib al desfrânatilor.

Restul caselor din acest cartier găzduind familii și persoane familiste.

Bărbatul a cărui trup vibrează din cauza furiei este cu puțin din ce îmi pot da seama, mai înalt decât Hades iar bratele îmbrăcate în tatuaje îmi confirma bănuială ca nu este în regula sa deschizi vreun conflict cu o persoana de genu.

Ținuta este una clasica compusa dintr-o pereche de blugi și un tricou închis la culoare.

În ciuda aerului rece specific acestei perioade, bărbatul acesta pare să nu fie afectat de temperatura ușor scăzută.