The Time

12. Nu ai vorbit la trecut

- O sa iti strici costumul... spun dupa cateva minute in care nici unul din noi n a scos vrun sunet

- Si tu rochia, dar asta nu te-a oprit nu? ii simp privirea pe pielea mea, dar refuz sa intorc capul

- Da, asa este.. murmur incet

- Ai o fetita minunata, iti seamana Maia.. ii simteam tristetea si regretul din voce cand imi pronuntase numele

- Da, este, dar nu seamana cu mine, este leit tatal ei... spun intorcandu-mi privirea spre el " leit tu" continui in mintea mea si il vad cum se incordeaza

- Mie nu mi se pare, oricum... se opreste brusc si isi ridica privirea la cer

- Oricum ce? 

- Nimic, nu mai conteaza, vreau sa imi cer scuze pentru ultima noastra intalnire, nu eram eu atunci...

Un fior imi strabate corpul cand gandul imi fuge la acel sarut devastator si dupa mult timp sunt sincera cu mine, mie nu imi pare rau, nu regret acel sarut ravasitor, dar desi inauntrul meu asta e adevarul, cand vorbesc scot alte cuvinte pe gura..

- Da, nici eu nu eram in apele mele, hai sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic... spun neutru, incercand sa nu arat ce simt cu adevarat inauntrul meu, il vad cum zambeste ironic si isi intoarce privirea spre mine

- Si asa vrei sa ne purtam de acum? Ca si cum nimic nu s-a intamplat intre noi? Ca si cum nu avem un trecut impreuna? Ca si cum nu am fi avut planuri? vocea sa aspra si acuzatoare ma facut sa tresar, dar in acelasi timp si sa ma enervez, nu e vina mea pentru nici unul din lucrurile asta

- Nu eu am ales sa fie asa, Aden... spun cu o voce neutra, incercand sa ascund nervozitatea si starea ce ma coplesea

- Hai sa fim seriosi Maia, ai ales sa pleci in loc sa stai cu mine, ai facut un copil si mai ales i-ai pus numele mamei, copilului tau cu cine naiba stie care dintre tati si tot tu esti victima aici?  era  extrem de furios, aruncand cu cutite in inima mea, se insela asa de rau, incat brusc toata nervozitatea mea s-a estompat

- Asta este pur si simplu parerea ta, te-ai intrebat macar cati ani are fata mea? il intreb, uitandu-ma insistent in ochii sai ce au devenit doua gauri negre ce pareau sa inghita totul in calea lor

- Sincer? Nici nu vreau sa stiu, nu vreau sa cred ca ai plecat de langa mine si la scurt timp te-ai aruncat in bratele primului venit. Este o fetita exceptionala, o ador pentru ca este fetita ta si iti seamana enorm, dar nici macar nu vreau sa ma gandesc la tatal ei.

- Intreci limita Aden, eram o copila cand am plecat, stiu ca asta nu imi justifica faptele, dar si tu ai gresit, tu ai ales sa ramai prins aici, sa nu ai incredere in mine, sa ma lasi cand aveam nevoie de tine cel mai mult. Poate si eu port o urma de vina, dar nu uita ca tu ai fost ala care a renuntat primul la noi.

- Despre ce tot vorbesti acolo Maia? Eu am renuntat la tine? Sau tu ai preferat sa ma lasi balta pentru tipul ala, ti-am spus ca voi avea grija de tine, nu ai avut incredere in mine, nu ai crezut ca sunt capabil sa te protejez si tot tu vii dupa 4 ani, cu o viata refacuta, cu un copil si tot pe mine ma invinovatesti. Deschide ochii Maia, ai ales calea usoara, cand situatia s-a inrautatit putin, ai ales sa fugi, in loc sa stai langa singura persoana care si-ar da viata pentru tine...

Am lasat privirea in pamant si cateva lacrimi mi-au parasit barierele pleoapelor, are asa de mare dreptate cu tot ce spune, privind din perspectiva lui, stiind doar jumatate din ce s-a intamplat atunci, il inteleg, ma invinovatesc ca am plecat si l-am lasat, dar nu o sa pot trece niciodata peste faptul ca eu mi-am recunoscut greseala, m-am intors, iar el nu a fost capabil sa inteleaga ca regret, m-a aruncat afara din apartamentul lui, a renuntat la fata pe care spune acum ca o adora, asa ca nu mai spun nimic, doar imi ridic privirea spre el, ii vad trasaturile fetei cum se inblanzesc, dupa ce vad lacrimile ce se rostogoleau pe obraji...