The Time

11. Mami, de ce valurile vin si pleaca?

- Stii ca nu suport cand imi spui asta, nu e vina mea ca nu ai mai stat cu noi si nu a mai avut cine sa ne astepte cu masa gata, a trebuit sa improvizam si in fiecare seara incercam ceva nou, asa ca s-au pus pe ici pe colo, dar nu asa de mult incat sa fie foarte vizibil...

- O sa vin inapoi, promit... spun in timp ce imi intorc privirea spre curtea plina cu invitati ce discutau intre ei si se simteau bine, Aden era singur intr-un colt mai retras, cu un pahar de wischi aproape gol in mana si ma privea atent, am incercat sa nu ii dau de inteles ca l-am vazut si mi-am intors privirea spre Mike..

- Deci el e nebunaticul ala sexi si rau? Trebuie sa recunosc ca ai niste gusturi ale naibi de bune... ma priveste ispititor si ridica din sprancene

- Oo, nu, nu asta, te rog, mai ales acum.. spun incepand sa chicotesc 

La scurt timp le gasesc in sfarsit pe Ross si pe mama prin multime si incep sa fac cunostinta cu invitatii care ma felicita pentru minunea mea mica, timpul trece asa de repede incat nici nu imi dau seama cum am inceput sa plang uitandu-ma la Rev, plina de frisca pe fata, sufland in lumanari cu o dorinta nebuneasca..

- Sa nu uiti sa iti pui o dorinta motata mica..

Il aud pe Mike cum striga din spatele invitatilor, facandu-si loc printre ei cu doua buchete de flori identice, unul mai mic si unul mare, se apropie de mine, imi intinde buchetul urias si imi saruta un obraz..

- Asta este pentru ca ai reusit sa cresti o minunatie de fata si pentru ca existi in viata noastrta, te iubim... se lasa intr-un genunchi si ii intinde celalalt buchet Revei, dandui un pupic pe frunte si continua... Iar asta este pentru mica mea printesa Elena. 

Rev a sarit la Mike in brate si a inceput sa ii dea o ploaie de pupici, eu imi arunc ochii spre locul unde este Aden si il vad asa de incruntat si ganditor, tot trupul ii era incordat si ochii sai priveau in gol, am tras aer puternic in piept si mi-am luat cu greu privirea de la el, incercand sa nu par afectata...

Rand pe rand invitatii au plecat luandu-si la revedere de la Rev si promitand sa o mai viziteze, acum in curte am ramas numai cei apropiati, Ross a cazut lesinata pe un scaun, cu un pahar in mana si vorbind cu Luck, care inca parea fresh, mama era in foisor incercand sa stranga dezastrul ramas si vorbind cu Aden ce parea cel mai distras dintre noi, Rev era inca la masa cu jucarii, Mike a plecat acum vro 15 minute si sincer habar nu am pe unde bantuie, desi am o vaga banuiala ca iar sta de vorba cu Derek, pe face time, iar eu am ajuns cumva sa stau pe iarba din curte cu un pahar de sampanie in maini, privind-o pe fetita si cu gandul in cu totul alta parte...

- Rev, Luck o sa plece vrei sa ii dai un pupic inainte? vocea lui Ross sparge linistea plina de tensiune din curte, atragand toate privirele asupra ei..

- Uite printesa, nu am stiut ce o sa iti placa asa ca m-am gandit ca o sa te bucuri mai mult de o zi in parcul de distractii, liber la orice doresti tu de acolo, asta daca si mama ta este de acord. spune lasandu-se pe vine si intinzandui un plic alb, Rev se uita la mine cu niste ochii mari si imploratori, ma apropii de ea Ii zambesc si ii i-au plicul din manuta ei mica

- Desigur, daca acesta este cadoul tau, tu poti alege daca vrei sa il folosesti sau nu, dar cred ca o sa ne distram mai bine in echipa nu crezi?

- Daa, vleau sa vii si tu si Loss cu noiii..

- Desigur motata, nu o sa ratez asta pentru nimic in lume. vocea calda a lui Ross o face pe Rev sa topaie de fericire

- Luck, daca vrei te las eu in oras, oricum si eu voiam sa plec. vocea joasa si groasa a lui Aden ma face sa tresar

- Pleci? vocea mamei apare din spatele sau.. Crede-am ca o sa ne ajuti sa strangem... el o priveste cateva secunde, dupa care isi intoarce privirea spre mine

- Nu vreau sa deranjez, dar daca ai nevoie voi ramane... spune pe un ton neutru privindu-ma

- Aden, uite, am uitat sa iti arat ce cadou frumos am primit. spune motata in timp ce se apropie de el si isi desface incet medalionul de la gat.. Aici este o poza cu mine, mama, tata Mike si tata Derek, pe ei ii cunosti?

L-am vazut cum se incordeaza si isi strange pumnul in incercarea de a se calma si ii zambeste Revei spunandu-i ca nu a avut ocazia sa ii cunoasca..

- Sunt amuzanti, o sa ii cunosti, au promis ca o sa vina sa stea putin aici cu mine..

- Sunt sigur de asta Rev, dar vreau sa imi cer scuze ca nu am stiut ca astazi este ziua ta si nu am avut timp sa iti iau un cadou, dar ma voi revansa cat de repede pot. motata il priveste cateva secunde si isi inchide medalionul.

- Cel mai frumos cadou pentru mine a fost ca ai venit la ziua mea. spune cu o voce vesela si ii sare in brate, prinzandu-se cu mainile de gatul sau si strangandul cu putere

Aden a incremenit pentru cateva clipe ca mai apoi sa o cuprinda in imbratisarea sa de urs si sa ii inspire lacom parfumul, ma uitam la ei si nu puteam sa ma controlez, mii de sentimente imi strabateau trupul, imagini cu ei doi impreuna in diferite ipostaze imi treceau prin fata ochilor, mi-as fi dorit atat de mult ca asta sa fie viata noastra, ca Reve sa creasca alaturi de tatal ei, sa fim o familie unita si fericita, nu am mai reusit sa imi potolesc tumultul interior, asa ca m-am intors cu spatele si am inceput sa ma indepartez cu lacrimi curgandu-mi siroaie pe obraji.

Poate ca Ross a avut dreptate, poate ca inca mai este o sansa ca ei doi sa fie impreuna, poate mai este o sansa si pentru mine, in adancul sufletului meu nu exista decat o dorinta nebuna dupa el, un instinct primar ce imi bate in inima numele lui, nu am acceptat niciodata nici macar sa ma atinga alt barbat, nu am putut, atata timp cat el circula prin venele mele, atata timp cat el mi s-a imprimat pe fiecare celula din corpul meu...

Ma rezem de trunchiul unui copac si imi sterg lacriomile in incercarea de a le face sa se opreasca, nu mai pot continua asa si cel mai tare ma doare ca stiu ce este in sufletul micutei mele, cand isi strange in brate tatal, fara ai putea spune cine este ea...

Inainte sa venim aici, obisnuia ca in fiecare seara sa imi puna cate o intrebare despre el si sa ii transmita pupici si noapte buna, dar acum cand este atat de aproape de el, nu mai face nimic in privinta lui si asta ma rascoleste, nu vreau sa ma urasca pe mine, pentru ca il tin departe de ea, dar in acelasi timp nu vreau nici sa il urasca pe el, vreau ca ea sa isi traiasca copilaria de care nu a avut parte pana acum...

Stiu ca sunt absurda, ca Reve are doar 4 ani si jumatate, dar a fost martora la multe lucruri care au lasat pete negre pe viata ei, a reusit sa se maturizeze mult mai mult decat alti copii de varsta sa si sunt extrem de mandra de ea, dar profund dezamagita de mine...

Nu vreau ca viata ei sa fie cum a fost a mea, nu vreau sa sufere, nu vreau ca singura ei amintire cu tatal ei sa fie o amarata de imbratisare la o zi onomastica, eu imi aduc aminte doar de o poveste spusa de mama, intr-o zi la plaja..

" - Mami, de ce valurile vin si pleaca?

-  Le cheama marea inapoi la ea.

- Atunci, de ce se intorc?

- Dar de unde stii ca sunt aceleasi valuri puiut? Uite poti compara tarmul, cu sufletul tau, iar valurile cu sufletele persoanelor ce intra in viata ta, sunt persoane care vin in viata ta fara sa ii inviti si sunt persoane care vor ramane mereu alaturi de sufltul tau, chiar daca vor pleca, mereu isi vor croi drum spre inima ta.

- Nu inteleg mami, la ce te referi?

- O, draga mea, vei intelege cand o sa mai cresti, doar amintesteti ce valuri vrei sa vina aproape de sufletul tau, cele care de fiecare data cand se intorc aduc scoici si sunt calme, sau cele care aduc curenti si ravasesc tot nisipul de pe tarmul sufletului tau?

- Cele cu scoici, sunt asa de frumoase; "

Amintirera mamei imi da o alta nota de nostalgie, am iubit-o atat de mult si mereu m-am intrebat daca ea ar mai fi fost in viata, toate astea s-ar mai fi intamplat?? Oare viata mea ar fi fost altfel cu ea alaturi de mine? Dar acum o alta intrebare a inceput sa mi se infiripe in minte si sa ma macine, o intrebare cu adevarat importanta..

Ce fel de val va fi Aden pentru sufletul meu?

♡