The Time

10. Doar o linie

- Ce s-a intamplat? 

- Pe scurt? da aprobator din cap si eu continuii.. Ne-am sarutat. arunc eu bomba si ma uit la ea cum incremeneste...

- Am auzit bine? Maia...

- Da, stiu, e ingrozitor ce sa intamplat si nu o sa mio iert niciodata, era beat, eu eram beata.. a fost doar... nu stiu...

- Nu ma intelege gresit, intr-un fel imi vine sa sar in sus de bucurie, dar in alt fel imi vine sa te strang de gat, inca nu m-am hotarat ce o sa fac...

- Ross, a fost gresit, am incercat sa fug de el din prima clipa in care m-am intors si in loc de asta ce am facut? Prima data cand l-am vazut am sarit la gatul lui si l-am sarutat, cat de idioata pot sa fiu?

- Sa fim serioase acum, erai sub influenta alcoolului si oricum ai vrut sa faci asta, ti-ai dori sa il ai inapoi nu te mai minti...

Ma uit la ea si incerc sa imi dau seama daca ma judeca sau doar isi spune parerea, urasc faptul ca isi da mereu seama de ceea ce simt..

- Da, Ross, poate il doresc, dar nu asa, nu cand vine vorba de Reve, nu mai sunt doar eu in ecuatie, este si viata ei in joc..

- Hai sa nu vorbim de ea acum, spune-mi cum a fost? Cum s-a simtit sarutul dupa atata timp? ii vad stralucirea din ochii in timp ce astepta raspunsul, oftez si imi dau ochii peste cap..

- A fost atat de bine, incat am inceput sa visez ca fac dragoste cu el... 

- Bagami-as picioarele, ce tare e faza asta..

- Mi-au trebuit cateva secunde sa imi dau seama daca a fost real sau vis...

- Ce ai de gand sa faci in continuare? Nu cred ca mai are rost sa fugi...

- Poate nu isi va aduce aminte, era destul de beat aseara, poate va crede ca a fost un vis...

- Tie ti s-a parut un vis? intreaba ea retoric

- A fost atat de adevarat incat inca ii mai simt atingerea daca incerc sa rememorez...

- Atunci ce te face sa crezi ca si pentru el nu e la fel?

- Atunci o sa plec Ross, ma intorc inapoi in fostul oras ... poate o sa ma intorc peste ceva timp si el nu va mai fi aici sau va avea pe alt cineva si ne vom vedea fiecare de viata sa...

- Dupa seara trecuta, dupa tot ce simti, inca speri ca asta se va adeveri vrodata? de data asta vocea sa era chiar acuzatoare

- Nu stiu Ross, dar la mijloc este viata Revei si eu nu ma joc niciodata cu viata ei, nu vreau sa fie dezamagita..

- Dar poate nu va fi, din ce am inteles eu, Aden inca te place, asa ca de ce nu incerci sa ii formezi familia de care are nevoie Maia, de ce nu il lasi sa faca parte din viata ei, a voastra?

- Pentru ca imi e frica Ross, ca o va dezamagi... ca nu ma va accepta aici si o va lua pe ea de langa mine...

- Ce scrie pe certificatul ei de nastere in locul tatalui?

- Nimic, este doar o linie...

- Atunci nu o va putea lua de langa tine Maia, si crede-ma mai bine il cunoaste acum si este dezamagita, dar va stii cine este tatal ei de ce nu este langa ea, decat sa stea cu gandul la toata viata si sa te invinuiasca pe tine de absenta lui..

- Poate ai dreptate, dar  nu ma simt pregatita inca, nu cred ca as stii cum sa ii spun de ea, cum sa ma comport cu el, mai ales dupa seara trecuta...

- Ca o femeie inteligenta si puternica, oricine are dreptul la o a doua sansa, nu incerca sa il gasesti vinovat doar pe el, gandestete din exterior si mai ales gandestete la Reve, ce isi dorestea ea?

- Ross, e mult prea dimineata si inca am mult prea mult alcool in sange ca sa ma mai gandesc la ceva, lasa asta acum, cum a fost cu Luck aseara?

- A fost minunat, el este minunat Maia, dar...

- Iti este frica? Cred ca inainte sa imi dai mie sfaturi filozofice, ar trebui sa iti dai si tie..

- M-a invitat in oras, nu am stiut ce sa ii raspund, dar i-am spus ca ma voi gandi...

- Am eu o mica idee, in weekend este ziua Revei, cred ca ar trebui sa o serbam, facem o mica petrecere acasa, il poti invita si pe Luck...

- E o idee minunata Maia, dar nu mai era pana la ziua ei?

- Nu de nastere Ross, este ziua de nume, o cheama si Elena... spun lasand privirea in jos..

- Ok, la asta nu ma asteptam, dar oricum cred ca ar fi o idee minunata, hai sa vorbim cu mama si cu motata aia mica...

Revea a fost extrem de incantata de vestea primita, fiind prima ei petrecere aniversara, pana acum nu eram decat eu, Derek si Mike si nu aveam o petrecere propriuzisa ci petreceam toata ziua impreuna facand ce voia ea...

Mama a mai chemat cativa prieteni de ai ei, unii aveau copii de o varsta apropiata cu Rev si s-a ocupat de necesarul alimentar pentru petrecere, Ross s-a ocupat de tinutele noaste, iar eu de restul, amenajarea gradini din spatele casei si pregatirea micutei sarbatorite.

Rev era imbracata intr-o rochita alba si cu o funta roz deschis la brau, parul brunet i se revarsa in bucle pe spate, iar ea radia de fericire...

Sper din toata inima ca aceasta seara sa se termine cu bine si cu o motata fericita, ma bucur ca am fost atat de ocupata cu pregatirea petrecerii incat am refuzat sa ies din casa si asa am stat la distanta fata de orice alta persoana, inca nu am curaj sa depasesc perimetrul casei, am impresia ca ma va pandi la colt si va trebui sa dau ochii cu el.

Ross a insistat sa imi fac o rochie asemanatoare cu a Revei, sa ne aranjam gen mama\fica, am acceptat cu greu, dar trebuie sa recunosc ca imi vine foarte bine, m-am machiar si mi-am facut repede niste bucle, eu am fost ultima care a plecat sa se aranjeze inainte sa ajunga invitati, deja fetele erau gata, sper sa nu intarzii prea mult, nu vreau sa o las singura pe Rev, este o zi importanta pentru ea si plus ca nici nu cunoaste pe nimeni pe aici.

Ma apropii de fereastra si o vad pe fetita mea cocotata in spatele lui Luck si razand incercand sa ii acopere ochii cu manutele ei micute, ma simt implinita cand o vad pe ea fericita si aproape ca uit de durerile mele cand ii vad zambetul...

Micuta mea Elena, cand m-am hotarat sa ii pun acest nume a durat doar cateva secunde, stiam ca Aden si-ar fi dorit asta, chiar stabilisem intr-un timp ca asa o va chema pe fata noastra, bine atunci eram doar niste copii si visam la ceva ce nu credeam ca va deveni realitate, dar uite ca micuta mea Elena este aici, este dovada vie ca unele vise se indeplinesc, ca oricat de greu te-ar pune la incercare viata, mereu va fi o raza de soare care sa iti lumineze calea.

Cobor in graba scarile, intru in bucatarie si verific pentru a mia oara pe ziua de astazi daca totul este la locul lor si in regula, trag aer in piept si ies afara inconjurand casa spre locul unde se tinea petrecerea, prima data imi sare in ochii multimea de persoane ce ajunsesera si fata incordata a lui Ross, apoi rochita alba a Revei si miscandu-mi lent ochii pe silueta din fata ei, Aden in toata splendoarea lui, cu o camasa alba descheiata la primi nasturi de sus, cu o pereche de pantaloni negrii ce i se mulau pe picioare, lantisorul sau de aur infasurat in jurul incheieturii maini, zambetul sau slab si sclipirea din ochii sai cand o privea pe fetita noastra...

Am ramas blocata pentru cateva secunde, pana cand Reve se intoarce cu fata spre mine si imi zambeste, incep sa pasesc spre ea schitand un zambet stramb pe fata, am ajuns destul de aproape incat sa o aud spunand ca eu sunt mama iei ...

Aden isi ridica ochii spre mine si trupul sau este tranversat de un fior, incordandui muschii, imi asez mainile pe umeri Revei si ii dau un pupic pe frunte..

- Tu o recunosti pe mami? intreaba cu o voce vesela si jucausa privind atent la reactia lui 

- D-da. Sunt sigur ca o cunosc mai bine decat multa lume de aici.. spune incercand sa adauge un zambet sincer, dupa cateva secunde de tacere

Reve se apropie cu un pas de el si vrea sa ii spuna ceva, dar se intoarce brusc, sare in sus batand din palme si incepe sa alerge spre cineva din spatele meu..

- Tatiiii, ai veniiit! ...

♡