The Time

7. Hai sa iti spun un secret...

Ne alergam în jurul canapelei, când  Rev a alunecat și a căzut în fund, un val de făină a zburat din mâna ei, deasupra,  ca mai apoi să o acopere, nu a reacționat pentru un moment, dupa care a tușit de cateva ori și a  început să râdă cu poftă, în toată nebunia asta, am reușit să spargem o vază și să mutăm mobilierul prin cameră, când rezerva de făină s-a terminat, am îmceput să ne gâdilăm și să ne tăvălim pe podea, Reve încerca să facă un îngeraș ca în zăpadă, dar i-a ieșit o formă distorsionată și ciudată.

Eram acoperite complet de făină, în cameră era o mizerie de nedescris, dar eram așa de fericite, aș vrea ca așa să fie toată copilăria Revei și toată viața noastră, deși am mai fost judecată că o alint și că îi permit prea multe, eu sunt de părere că uneori trebuie să mai lăsăm copii și să își trăiască copilăria, să facă prostii, să se julească și să rămână cu amintiri plăcute, copii nu sunt niște bibelouri să stea unde îi pui tu, sau să facă ce vrei tu...

Eu vreau să cresc o fată puternică, independentă și încrezătoare în propriile forțe, să nu depindă de nimeni în viața ei și să își îndeplinească mereu visele, să aibă curajul să spună ce simte și să își impună punctul de vedere.

Poate țintesc prea sus, dar vreau ca ea să fie, tot ce nu am fost eu vrodată, nu aș suporta gandul că ea să treacă prin ce am trecut eu, să se închidă în ea și să se rănească mai mult...

După vro jumătate de ora de nebunie, ne-am ridicat și am început să strângem , bine spus că am încercat, pentru că în urma noastră lăsam urme de praf, am așezat fotoliile la locul lor și am strâns cioburile de sticlă...

- Haide, fugiti la baie să vă curățați că strâng eu. vocea Annei ne-a făcut să ne întoarcem privirea spre ea, stătea rezemată de un perete și se uita la noi cum încercam să ne scuturăm una pe alta, Ross nu mai așteaptă si fuge imediat pe scari...

- Dar putem să te ajutăm și noi am făcut mizerie, deci și noi trebuie să curățăm. micuța mea spune în timp ce se ridică de jos și se scutură pe piciorușe de făină, mă uit la mama și ea îmi face cu ochiul...

- Rev, îti spun un secret, când buni spune că strânge ea, nu mai aștepți, fugi repede de lângă ea să nu se răzgândească. spun în timp ce o prind de mânuță și alergăm amândouă pe lângă ea în sus pe scări...

Ajungem repede în baie și o dezbrac pe micuță în timp ce am dat drumul dușului pentru a se încălzi apa..

Am reușit să îi fac baie iei, să mă curăț și eu și să o adorm în mai puțin de o oră, ceea ce este un nou record pentru mine. Mă dau încet jos din pat, închid ușa în urma mea și cobor scările, Anne încă se chinuia să strângă în living, o bat încet pe spate, ea oprește aspiratorul și se întoarce spre mine...

-Termin eu aici, tu dute să te pregătești pentru sesiunea aia de cumpărături. îi dau un pupic pe obraz și îi iau mânerul aspiratorului din mână, se uită puțin la mine, zâmbește și își așează o mână pe obrazul meu, căldura ei îmi încălzea inima.

- Te-ai schimbat mult Maia, sunt mandră de tine...

Imi dă un pupic pe frunte și pleacă, deși eram puțin obosită, mi-am pus o pereche de căști, am dat drumul la muzică și am făcut curat fredonând melodiile mele preferate, este ceva ce îmi aduce aminte de viata mea din micul apartament și chiar îmi lipsea...

Mi-am făcut o cafea și m-am așezat la masa din bucătărie butonând telefonul, azi nu am reușit să vorbesc cu Derek, așa că sorb o gură din cafeaua ce ma fript puțin și aștept să răspundă..

- Da, totul e în regulă? a răspuns după al patru lea ton de apel și avea vocea puțin îngrijorată

- Stiu că nu te-am sunat prea des în ultima vreme, dar dacă te sun, nu înseamnă neapărat că am pațit ceva, voiam doar să văd ce mai faci și să îți spun ca Rev îți simte lipsa...

- Și mie îmi e dor de moțata aia mică, dăi telefonul să vorbesc puțin cu ea, e lângă tine?

- Doarme acum, vreau să o scot în oraș mai târziu și când o să ne întoarcem o să îi dau telefonul să te sune.

- Poate o să vă vizitez în curând, îmi e dor și de tine să știi...

- Și asta e un motiv pentru care te-am sunat, aș vrea să mă întorc...

- De ce? Pari fericită acolo Maia și Rev la fel, nu mă înțelege greșit, îmi doresc să veniți înapoi, vă simt lipsa, dar nu vreau să te văd din nou tristă...

- Nu mai pot rămâne mult aici, îmi vor prinde urma din nou și plus de asta nu mai pot să o ascund mult pe Reve de Aden și nu vreau să o pierd Derek, îmi e frica să mai stau aici...

- Nu îți face griji pentru ei Maia, nu te vor mai găsi, știi destul de bine că de asta mă ocup și sincer oricât de mult aș încerca să neg și aș vrea să o fac pe Reve să fie a mea, ea are un tată și îl va avea toată viața, chiar dacă e un dobitoc pe care jur că o să îl bat într-o zi. Cred că trebuie să fii tare, să iesi cu capul sus în lume, să nu te mai ascunzi după degete, nu mai rezisti tu să fii în preajma lui, să fii înconjurată de amintiri, asta nu are nici o legatură cu Reve

- Nu e asa! spun furioasă rozându-mi pielița de la unghii

- Oricât de mult te-as iubi eu, uneori esti o bleaga, fără supărare... Trebuie sa închid acum, decizia este a ta, eu abia aștept să vă am din nou aproape, dar gândeștete bine la viitorul lui Reve și cred că și Anne are nevoie de tine acum, vorbim mai târziu.. pup.

Imi închide telefonul în nas, uneori e chiar magar,  dar îl iubesc așa cum este el, mereu ma sprijinit și a fost alaturi de mine, a devenit un membru al familiei și știu că ar avea grija de Reve, o consideră fata lui, dar când vine vorba de viața mea, ei bine, aici cam dă cu bâta în balta, nu ma menajat niciodata, a spus mereu ceea ce a crezut, deși poate ma rănea...

In scurt timp s-a reunit echipa în bucătărie, Rev își mânca gustarea îngândurată, o mângâi pe buclele ei brunete și îsi îndreapta privirea spre mine..

- De ce esti suparată? mă privește cu ochii aceia bulbucati, printre genele dese și își întoarce privirea spre farfurie

- Nu sunt supalată mami, doar că îmi e dor de tata Derek, el mă ducea mereu la locul de joacă si îmi cumpăra înghețată... ma durut să o aud spunand asta, desi o știam destul de bine, îi dau un pupic pe frunte si ii zambesc

- Stiu iubita mea si mie imi e dor de el, nu pot sa îl inlocuiesc, dar chiar voiam să mergem la cumparaturi cu buni și tuși ... văd cum i se măresc ochii și un zambet larg îi acoperă fata

- Hai să îti mai spun un secret.. mă apropii de ea și vorbesc în șoaptă.. de fapt, voiam să le lăsăm pe ele la cumpăraturi și noi să ne furișăm la locul de joacă, crede-mă când începe tuși să facă cumpărături nu se mai oprește.. spun și încep să râd când Ross incepe să mă contrazică

- Nu e adevărat! Să nu o crezi Rev, mama ta exagerează uneori...

Micuța începe să râdă și să se alieze cu Ross aprobând ca uneori sunt exagerată...

Micul mall din oraș era aglomerat când am intrat și am început să luăm la rând fiecare magazin..

Ross găsea câte ceva ciudat și îl proba numai să îi stârnească râsul Revei. Desi nu vreau să recunosc, motata mică era clar pe aceeasi lungime de undă cu Ross, probând orice îi atrăgea atenția...

După ceva timp de plimbat prin magazine și înainte ca Rev să obosească prea tare ne- am îndreptat spre locul de joacă, ea a fugit imediat înăuntru, în timp ce eu, mama și Ross ne-am așezat la o masă comandând ceva de băut.

- Haideți, duce ți cumpărăturile la mașină și fugiți să vă distrați, mă ocup eu de Rev, cred că amândouă aveți nevoie de o escapadă de adolescente...

Mă uit mirată la Ross, începe să îi sclipească ochii, clar este o bucurie pentru ea, pentru mine în schimb, am un presentiment sumbru, nu știu ce va aduce seara asta, dar nu ceva bun...

- O să fie totul bine Maia, nu îți face griji...

Am murmurat un "bine" în timp ce m-am ridicat și am plecat pe urmele lui Ross...

♡