Dragoste la prima vedere

Capitolul 4 - Partea II

— Lucy, îngeraşul meu, trebuie să te trezeşti. Te rog! o implor, dar fără niciun folos.

Îl văd pe Luciano venind în fugă spre noi, iar când o vede pe Lucy în starea asta, face ochii mari şi parcă amuţeşte.

— Luciano, nu mai sta ca o momâie acolo şi vino să mă ajuţi! ţip la el disperat, pentru că în momentul de faţă nu ştiu ce să mai fac.

— Ce s-a întâmplat aici, Angello? Ce s-a întâmplat cu Lucy? mă întreabă şi arată de parcă ar fi văzut o fantomă.

— O să-ţi povestesc pe drum. Acum trebuie s-o ducem la spital cât mai repede. Haide să mergem prin ieşirea din spate ca să n-o vadă cineva în starea asta şi să se alarmeze. Nu vreau să le stric nunta.

— Ok, am înţeles. Atunci trebuie să ne grăbim pentru că îi curge încontinuu sânge de la tâmplă. Eu mă duc înainte să aduc maşina din parcare. îmi spune repede şi îl aprob.

O iau pe Lucy în braţe şi ajung cât ai clipi în lift. Reuşesc să ies din local, fără să ne fi văzut cineva şi aştept ca Luciano să vină odată cu maşina aia. Când ajunge în sfârşit, urc pe bancheta din spate, aşezând-o pe Lucy cu capul pe picioarele mele. Acesta demarează în trombă şi mă rog tuturor Sfinţilor să ajungem cât mai repede la spital.

— Luciano, dă-mi repede nişte şerveţele să-i opresc măcar puţin sângerarea! îi spun repede şi îmi aruncă o cutie de şerveţele, eu începând să-i tamponez stângaci şi cu mâinile tremurânde locul de unde îi curge sângele.

Dumnezeule, sper doar să nu-i fac şi mai mult rău. Deja este plină de sânge pe gât şi în zona decolteului, iar eu încep să mă panichez din ce în ce mai tare.

— Angello... o aud mormăindu-mi numele cu o voce răguşită, încă având ochii închişi.

— Shh, sunt aici lângă tine. Totul o să fie bine, îţi promit. Rezistă, te rog! îi şoptesc şi-i mângâi uşor obrazul.

Ajungem la spital şi alerg ca un maniac, având-o pe Lucy în braţe. Ajunşi la recepţie, Luciano întreabă de un doctor şi îl trag de mânecă după mine când văd unul pe hol.

— Domnule doctor, vă rog ajutaţi-ne!

— Ce s-a întâmplat? ne întreabă şi ne priveşte ca pe nişte nebuni scăpaţi de la ospiciu.

— Domnişoara a căzut şi s-a lovit la cap. îi spune Luciano repede în locul meu şi îi sunt recunoscător pentru asta.

Doctorul cheamă de urgenţă doi asistenţi şi o pun pe Lucy pe o targă, ducând-o într-un salon. Sper din tot sufletul să fie bine. Ne aşezăm amândoi pe câte un scaun din hol şi aştept cu sufletul la gură până vine doctorul. În acelaşi timp, Luciano începe să mă bombardeze cu întrebări.

— Deci, ai de gând să-mi spui ce naiba s-a întâmplat?

Am început să-i povestesc tot ce s-a întâmplat între mine şi Lucy pe acoperiş, chiar şi faptul că am fost gelos pe Antonio pentru că a dansat cu ea. Când termin, acesta mă priveşte surprins şi confuz în acelaşi timp.

— Stai puţin! Eu nu înţeleg un singur lucru. Tu o placi cumva pe Lucy şi de  aceea ai fost gelos?

— Eu nu... Adică da. Nu...nu ştiu. îi spun, fiind puţin ruşinat.

Nu ştiu dacă este bine să-i spun ceea ce simt pentru ea. Oare el ce reacţie va avea? Poate o să-mi spună că nu am nicio şansă la ea sau o să se amuze pentru că nu am curajul să-i spun ceea ce simt fetei pe care o plac.

— Angello, ascultă... Ca să-ţi poţi da  seama de ceea ce simţi, trebuie să te apropii puţin de ea. Până acum, când erai în preajma sa, ce simţeai?