Machiavelic (boyxboy)

52

  — Îmi va trebui o curățenie ca la carte aici, zic încordat. 

  — Te pot ajuta! Iubesc să fac curățenie, spune entuziasmată, iar eu dau din umeri.

  Și totuși, aflându-mă în acest loc, simțeam acel sentiment nostalgic puternic din mine. După moartea mamei, aici locuisem de la bun început. Avusem un noroc imens să nimeresc un loc atât de aproape de locul meu de muncă și chiar și cu o plată destul de decentă pentru unul ca mine. Locul arăta chiar bine și deoarece erau studenți care locuiau aici, ei aveau mult timp liber, exteriorul era destul de curat și îngrijit. Chiar dacă în comparație interiorul apartamentului meu era un haos pentru că eu nu aveam niciodată timp să fac curat. 

  — Uneori chiar mă mai întreb dacă cineva se gândește la mine. Sunt chiar uimit că locul acesta încă nu a fost evacuat, râd încordat, iar fata îmi zâmbi.

  — Hardin a plătit întotdeauna chiria. I-a spus proprietarului că îți este o rudă care vrea să păstreze amintirea ta, râse. Probabil de la bun început n-a vrut niciodată să te omoare cu adevărat. 

  — Tu vezi ce atrăgător sunt, Mia? I-am fost pe plac de la bun început, a simțit ce fel de personalitate minunată am.

  — De la bun început n-a vrut să te omoare, dar dacă acum tot nu vrea, păi eu vreau. Când am fost atât de bună cu tine să te ajut cu somnifere, iar tu le-ai folosit împotriva mea, își duse mâna la inimă traumatizată într-un mod sarcastic.

  Râd.

  — Ești prea bună uneori, Mia. Dar totuși nu poți să nh admiți, bine i-am făcut lui Hardin atunci. Merita cu vârf și îndesat să îi calc pe nervi. I-aș călca și acum dacă aș putea.

  — Poate tu ai fi șansa potrivită de a îl convinge pe Hardin să vorbească cu un terapeut.

  Îmi trec degetele peste stratul subțire de praf de pe birou, scrutând fiecare obiect cu privirea.

  — Terapeut? Dacă nu ma greșesc, a mai zis și el odată de asta. Dar pentru ce?

  — Păi, face ea o pauză. Hardin este foarte de treabă, știi și tu, dar câteodată reacționează mult prea ciudat. Nu se întâmplă foarte des, dar când a aflat că Axel a răpit-o pe Sierra a fost cu totul alt om. De la moartea fratelui său, are tot frica constantă de a pierde oameni. Iar Axel deși știa asta, a făcut fix ceea nu trebuia. Iar în schimb Hardin poate face unele decizii… mai regretabile.

  Mă întorc spre ea.

  — Ce fel de decizii? Îmi arcuiesc sprânceana. 

  — Nu vreau să vorbesc despre viața sa personală, dacă îl întrebi poate îți răspunde. Și știe și singur că nu este absolut deloc bine modul în care reacționează și totuși nu vrea nici în ruptul capului să accepte un terapeut. 

  — Pe mine m-ar asculta?

  — Pe mine mă taie când nici bine nu încep, dar voi păreți mai apropiați în ultimul timp… și mai ești și fratele lui Axel, poate o să accepte. Măcar să încerce, am o recomandare genială. Femeia este un terapeut genial, sunt convinsă că după o ședință va reuși să îl convingă să continue terapia. 

  — Nu știu, oftez. A spus că știe că îi trebuie, dar te refuză în mod special. Cred că ar fi mai bine să îl lași o perioadă de timp și poate o să realizeze singur că nu i-ar prinde rău.

  Mia oftează și își încrucișează brațele la piept, rezemându-se de perete.

  — Nu o să o facă. Îl știu prea bine… și de asemenea știu că o să mă refuze și până la sfârșitul vieții dacă este necesar. Este mai încăpățânat decât îți imaginezi, nu am idee cum să o scot la capăt cu dânsul.