Iubirea Unui Emir

Capitolul 19

Când Aida se trezi a doua zi dimineața, era singură în camera bunicului ei. Luă fotografia cu familia ei și statură așa uitându-se la ea. Așa o găsi Jasmine care venea ducând în mână o tavă cu mancare. Aida nici măcar nu își ridică privirea.

-Aida, draga mea, uite ți-am pregătit ceva de mâncare. Haide mănâncă puțin, zise Jasmine și așeză tava pe pat.

Aida o ignoră doar. Jasmine o mai rugă de câteva ori, apoi încercă să îi i-a fotografia din mână, dar Aida o trase spre ea. Jasmine înțelese. Mai avuse de a face o dată cu acest comportament. O luă în schimb de mână și încet încet o conduse la baie unde o ajută să se spele, o îmbracă, apoi încerca să o convingă să mănânce ceva dar Aida doar privea în gol.

Karim întra în cameră și îi spuse Jasmine să îi împacheteze câteva lucruri Aidei, iar aceasta ieși repede din cameră. Karim se apropie de pat, nu spuse nimic când văzu fotografia în mana Aidei, doar luă furculița și încerca să îi de-a Aidei o bucată de banană dar Aida nu voise.

-Iubirea mea , dacă nu mănânci nimic te vei îmbolnăvi. Te rog, zahrati(floarea mea), mănâncă ceva.

Aida ridică privirea spre el. Privirea ei rănită îi străpunse inima lui Karim. Se priviră așa timp de câteva secunde, apoi Karim puse jos furculița și o îmbrățișă.

-Poate acuma nu mă crezi prințesa mea, dar va fi bine. Voi fi mereu lângă tine, zise Karim și o săruta pe creștet. Va fi bine.

Aida nu spuse nimic când Karim o informară că vor pleca în Hufarat. Era ca și cum nu îl aude. Ca și cum nu îi păsa. Karim o duse în brațe până la mașină iar când ajunse la avion o luă din nou în brațe. Pe toată durata zborului, Aida rămase indiferentă la încercările lui Karim de a vorbi cu ea. Karim înțelese, și o lasă apoi în pace. Când mașina opri în curtea palatului, Karim coborî din mașină și o luă pe Aida din nou în brațe. Acesta doar și-a rezemat capul de umărul lui, ținând în continuare poza cu familia ei în mână. Azima urmată de celelalte fete le-au ieșit în întâmpinare. Karim le făcu semn să plece și îi spuse Azimei să îl aștepte în biroul lui.
Karim merse încet cu Aida în brațe până ajunse în camera acesteia. Acolo o puse pe pat, și îi dădu încălțămintea jos.

-Voi merge să vorbesc puțin cu Azima după care voi veni înapoi .Odihnește-te puțin, zahrati.

Apoi o săruta pe frunte și ieși din cameră. Azima așteaptă în biroul lui Karim și știa de ce se află acolo. Cu siguranță emirul a aflat că el a ajutat-o pe prințesă să fugă iar acum o va pedepsi. Karim întra și Azima făcut repede o plecăciune. Nu ridică privirea din pământ, deoarece îi era rușine că îl trădase pe emir, cu toate că a fost nevoită și nu regreta ceea ce a făcut. Karim se îndreaptă spre fereastră cu mâinile la spate.

-Am aflat Azima că tu ai ajutat-o pe Aida să fugă, zise Karim.

Azima mai avea puțin și tremura. Emirul o putea pedepsi aspru pentru ceea ce a făcut. Pe ea și pe toți cei care au fost implicați.

-Mulțumesc, zise deodată Karim și se întoarse spre ea.

Azima ridică capul surprinsă. Să audă un asemenea cuvânt din gura emirului era o onoare pentru orice persoană din Hufarat. Dar ea nu știa pentru ce îi mulțumește încă.

-Mulțumesc că ai ajutat-o pe Aida să fugă. Dacă nu ar fi plecat, poate  a-și fi aflat mult mai târziu adevărul. Nu îți face griji, nu vei fi pedepsită.

Azima făcu o plecăciune în semn de mulțumire.

-În schimb Azima, nu voi mai permite trădării. Așa că dacă loialitatea ta este îndreptată spre altă persoană în afară de mine, ești liberă să pleci de la palat.

-Nu emirule, zise Azima. Nu este nevoie să plec. Nu vă voi mai trăda emirule. Fiți sigur.

-Bun, zise Karim. Acum, am nevoie de tine ca să ai grijă de Aida deoarece bunicul ei a murit. Acum nu vorbește și mai tot timpul are privirea pierdută. Am nevoie să știu ce face și cum este atunci când va fi nevoie să plec de la palat. Cât timp voi fi aici voi avea grijă eu de ea.

Karim mai dădu câteva ordine, apoi se îndreptă spre camera lui. Făcu baie, se îmbracă și porunci să li se aducă de mâncare în camera Aidei. Când întră în cameră Karim nu o văzu pe Aida în pat. Văzu însă că ușile de sticlă erau date la o parte și știa că Aida era la balcon așa că se îndreptă și el acolo. O găsi pe Aida așezată pe bordură cu spatele la el, și pentru o secundă inima i s-a oprit. Dar apoi se liniști brusc , pentru că știa că  Aida nu și-ar fi pus niciodată capăt vieții indiferent de ce greutăți ar avea de înfruntat. Înaintă spre ea și o cuprinse cu brațele de după mijloc. Aceasta tresări doar pentru un moment apoi se liniști. Aida ținea în mână fotografia cu familia ei, și părea că nu era gata să renunțe încă la ea. Soarele era pe cale de a apune de tot. Karim îi dădu cu o mână părul lung la o parte ca să o poată săruta pe obraz.

-Zahrati,îi șopti Karim cu dragoste, nu apusul este important, ci răsăritul care urmează să vină.

Apoi o strânse mai tare în brațe, dorindu-și să nu îi mai de-a drumul vreodată.