Capitolul 11

1.5K 55 0
                                    

Azi e joi. Marți și miercuri nu am m-am mai întâlnit deloc cu Derek. Mă trezesc de dimineață, îmi fac rutina ,mă îmbrac și mănânc un iaurt. Decid să o sun pe mama și să-i spun că plec în Turcia în schimbul de experiențe.
-Bună mamă.o salut eu după ce îmi răspunde.
- Bună Izabela.mă salută și ea.
- Ce mai faci?
- Bine .
-Te am sunat să spun că plec în Turcia.
-De ce?mă interoghează mama repede.
- Pentru că plec în schimb de experiențe la spital.
- Când pleci?
- Plec sâmbătă.
- Bine o să îi spun și tatălui tău să știe oricum trebuie să vii să îți faci bagajele ,nu?
- Da o să vin să îmi fac bagajele vineri pentru că vineri am liber.
- Bine atunci te aștept o să îți fac prăjitura ta preferată.
- Bine pa mama .
- Pa Isabella.spune ea și închid telefonul.
Îmi iau cheile de la mașină, geanta și plec spre spital. După ce ajung acolo încep lucrul.

Derek pov.
Este deja 12:00. Astăzi am fost la servici. Acum sunt la o cafenea în apropierea firmei și îl aștept pe Allen ca să luăm prânzul împreună. Îl văd că intră în cafenea și se îndreaptă spre locul unde stau eu.
-Ai auzit că Izabela pleacă în Turcia?spune el spre mine după ce dăm comanda la mâncare.
-Ce ?De ce pleacă? De unde știi? E doar o vacanță nu? mă reped eu cu întrebările spre el.
- Am aflat de la Melisa.
- Doar atât ai aflat că pleacă?
- Da nu mi-a dat detalii. A spus că vom vorbi când ne vedem adică nu era așa important.spune și mie îmi vine să-l strâng de gât.
- Poate pentru tine nu era așa important, dar pentru mine este.
- Ce am spus eu că o placi.mă ia el în râs.
- Ba nu .
- Ba da.
- Bine, zi tu ce vrei .Nu îmi pasă.
- Bine, atunci hai să luăm prânzul avem de lucru după.
- Eu îmi iau liber pe astăzi. Am ceva de făcut.
- Sigur să mergi să o vezi pe Izabela asta ai de făcut.
- Treaba mea ce fac. Eu sunt șeful aici .
-Da Să trăiți domnule șef . Acum gata cu vorba hai să mâncăm.spune când vede că chelnerul de aduce comenzile.
De ce pleacă? Oare s-a supărat pe mine ? Trebuie să mă duc să vorbesc cu ea. După ce terminăm de mâncat eu spun.
- Acum trebuie să plec. Te las mai vorbim.
- Bine. Salut-o pe Isabella din partea mea.
- Bine.spun eu neatent.
- Deci ai recunoscut că mergi la ea. Te-am prins.spune el plin de un rânjet.
- Bine. Merg la ea. Ești fericit acum?spun eu dând din mâini.
- Da. În sfârșit te măriți și tu.spune el și râde.
- Fetele se mărită, băieți se însoară. Eu încă stau pe tușă.
- Da ,dar cred că nu pentru mult timp.spune și eu mă ridic de la masă. Las banii pe consum pe masă și îmi iau rămas bun de la Allen apoi plec spre spital.
Ajung și parchez mașina. Merg la recepție și mă întâlnesc cu Melisa.
- Salut!o salut eu.
- Bună! Ce cauți aici?
- O caut pe Bella. Știi unde e?
- Are o operație importantă. Dar de ce o cauți?mă întreabă ea.
- Trebuie să vorbim!spun eu și mă îndrept spre lift. Melisa se ține după mine.
- O placi așai?spune ea când ne urcăm în lift.
- Ba nu.
- Ba da. Am văzut cum vă priveați în birou când am intrat peste voi. Sunteți îndrăgostiți unul de celălalt.spune ea și iese din lift. Ies și eu după ce mă dezmeticesc de cap.
Mă îndrept spre biroul Bellei și mă așez pe unul dintre scaunele de așteptare. După c-am o oră sătul de stat decid să plec acasă. Am stat o oră pe scaunul acela și ea n-a venit. Cred că a avut o operație grea. Oricum o să o caut mâine să-mi găsesc răspunsurile sau mai există o cale. Ce ar fi să-mi vizitez vecinii? Doar așa la o cafea. Sunt un geniul. Zâmbesc în timp ce mă urc în mașină și plec spre casă. După ce ajung parchez mașina în garaj și urc în casă. După ce mă schimb în niște haine mai comode decid să mănânc ceva. Mă joc puțin cu câinele și îi dau de mâncare. Îmi fac niste cartofi prăjiți, iar după ce îi mănânc decid să merg la vecini mei să văd ce le mai face fica. Sper că v-ați prins că e vorba de Isabella. E deja ora 19: 45. Cum să fac să mă invite la cină? Să mă gândesc. Gata știu. Îmi iau adidașii în picioare și ies din casă. Merg la ușa lor și bat. Îmi deschide ușa mama Bellei doamna Collins.
- Bună seara!o salut eu politicos.
- Bună Derek! Ce te aduce pe la noi?mă întreabă ea zâmbind.
- Am venit să vă întreb dacă îmi puteți da un kilogram de zahăr. Am decis să încerc să fac o prăjitură și nu mai am zahăr.spun eu repede mințind cat mai frumos cu putință.
- Da haide în casă. O să-ți dau și zahăr. Poți rămâne și la cină dacă vrei . Trebuie să ajungă și Isa imediat.spune și îmi face loc să intru în casă. Ideea mea dă roade.
- Bine dacă insistați.spun eu, iar doamna Collins mă conduce în sufragerie. Acolo mă întâlnesc cu tatăl și bunicul Bellei.
- Bună seara.
- Bună, Derek. Ia loc cu noi.spune bunicul Rick și eu mă așez pe canapea.
- Ce vânt te aduce pe la noi? mă întreabă domnul Collins.
- Păi am vrut să fac o prăjitură și nu am mai avut zahăr. Am venit la dumneavoastră am cerut doamnei Collins și ea m-a invitat la cină.spun eu.
- Bine. Imediat ajunge și Isabella.spune și nu termină de spus că ușa de la intrare se trântește și tocurile Isabellei se aud în cameră. O văd cum intră în sufragerie îmbrăcată frumos ca de obicei ,părul ei stă bine, dar parcă are cearcăne sigur a avut mult de lucru azi. Vine și spune:
- Bună seara familie și Derek! spune și e o premieră că mă salută și pe mine. Trebuie să notez în calendar.
- Bună, Isabella!o salută tatăl și bunicul ei.
- Bună Bella!spun eu și ea chiar nu comentează. Ok. Ce s-a întâmplat cu Bella mea ce comenta să nu-i mai zic așa? Sau de când mă salută ea.
- Mama e la bucătărie? întreabă ea.
- Da.
- Bine. Eu merg să mă schimb.spune și urcă pe scări în camera ei.
Trece o jumătate de oră și Bella nu mai coboară.
- Cred că a adormit.spune mama Bellei.
- Merg să văd ce face.spune bunicul ei și se ridică în picioare. Mă ridic și eu după el și spun:
- Lăsați că merg eu.
- Bine.spune și eu mă îndrept către scări.

BellaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum