Bella

Capitolul 9

Mă trezesc și mă uit la ceas. E 19: 05. Mă îmbrac așa:

Îmi piaptăn părul și îmi iau telefonul. Mă uit și văd că am un mesaj de la Mark că mă așteaptă în fața casei.
Ies din casă și merg jos. Îl văd pe Mark cum stă în mașină.
Mă apropii și deschid ușa mașini sport ce sigur a fost scumpă.
- Salut!mă salută el.
- Bună!
- Nu te-am putut aștepta afară ca să nu mă vadă Derek.spune el.
- E plecat. Nu s-a mai întors după ce ne-am certat la mall. Cum ți-e obrazul?
- E bine. Mi-am pus gheață pe el.
- Bine.
- Isabella. Înainte de a porni vreau să știi unde mergem, poate te răzgândești.
- Nu mă răzgândesc.spun eu.
- Mergem la o cursă de mașini.
- Dacă Derek poate și eu pot.
- Bine. Atunci mergem.spune și pornim de pe loc.
Conduce prin oraș până la marginea lui și apoi o ia pe un drum secundar necirculat. Ajungem la un perete mare cu o spărtură mare în el apoi intrăm ca într-un tunel și deodată multe lumini îmi sar în ochi. Muzica dată la maxim nu lipsește.
- Ce e locul acesta? îmi îndrept eu atenția spre Mark.
- E un vechi aeroport. Te-am adus aici și vei sta pe margine. Voi pune pe cineva să stea cu tine. Nu trebuie să spui nimănui despre locul acesta.spune și oprește mașina.
- Am înțeles.spun eu.
- Acum hai să ne înscriem.spune și iese din mașină, apoi vine pe partea mea și îmi deschide ușa. Îmi dă mâna ca un adevărat gentelman și mă ridic din mașină. Mă ia de braț și pornim spre casa de înscriere. Toți în jurul nostru se uită la noi.
Ajungem acolo și un tip cu par brunet spune:
- Mark! O nouă achiziție pentru seara aceasta? întreabă el arătând spre mine.
- Nu. Ea Isabella, o prietenă. Am venit să mă înscriu.
- Bine.
- Ea nu va participa cu mine, e periculos. O las în grija ta. Fi cu ochii pe ea. Dacă pățește ceva îți rup mâinile și te bat cu ele.mârâie Mark spre băiatul brunet.
- Desigur.spune puțin cu teamă.
Sigur Mark are și el pe aici o reputație.
- Isa, te rog ai grijă!spune când ne îndepărtăm puțin de tipul brunet. În boxe se aude deja vocea unuia care zice ca concurenți să se pregătească.
- Tu să ai grijă! Eu mă descurc.spun și Mark mă îmbrățișează. Îmi pun și eu mâinile în jurul lui. Suntem întrerupți de o voce.
- Bella, ce cauți aici? mârâie Derek spre noi. Ne desprindem din îmbrățișare și îi răspund:
- Am venit să văd cursa.
- Tu ai adus-o aici, nu?spune el foarte nervos venind cu un deget arătând spre Mark.
- Nu-l băga pe Mark în asta.spun eu și mă pun în fața lui Mark. Nu am chef ca el sa mai încaseze pumni din cauza mea.
- E periculos aici. Tu ești prea fragilă pentru lumea asta. Du-te acasă. țipă el la mine. Am menționat că e extrem de nervos?
- Ba nu. Nu îmi poți spune tu ce să fac. Dacă eu vreau să văd cursa tu nu o să mă oprești.hai că mă enervez și eu.
- Vrei să vezi cursa?!! Bine atunci o să o vezi din plin.spune și se apropie de mine. Mă ia pe umăr ca pe un sac de cartofi. Eu strig la el ca să mă lase jos, dar el parcă e turbat. Nu mă ascultă. Mă duce la mașina lui . Mă bagă în mașină îmi pune centura și închide ușa. Vreau să fug. Eu am vrut să văd cursa nu să particip la ea. Nu îmi pot deschide centura. Ce a făcut ăsta cu ea. Of ce mă enervează. Intră în mașină și o pornește.
- Lasă-mă să plec. Nu vreau să particip la cursă.spun eu agitându-mă în scaun.
- Taci, doar taci!spune el și eu nu mai scot un cuvânt. Cine știe de ce e în stare nebunu. Dacă scap din cursă vie , asta nu înseamnă că vreau să mor de mâna nebunului.
Poziționează mașina fix lângă cea a lui Mark. Deschide geamul și spune.
- Să câștige cel mai bun.
- Acela voi fi eu.spune Mark.
- În visele tale.spune înapoi Derek și vrea să închidă geamul, dar Mark îl provoacă.
- Ce zici de un pariu?
- Pe ce pariem? îi acceptă Derek oferta.
- Pe Isabella.spune și eu sunt uimită. Dacă câștig nu te mai apropii de ea, și o lași în pace.continuă el. Sper să câștige Mark.
- Accept, dar dacă eu câștig nu te mai apropii de Bella , nu îi mai vorbești, o lași în pace și dacă te mai prind pe lângă ea te desfigurez.
- Bine.spune Mark și în boxe se aude din nou vocea aceea care le spune concurenților că cursa începe.
În fața mașinilor se așează o fată care ține în mână un steag. Mașinile sunt ambalate. Când fata lasă steagul jos noi pornim.
Derek băga viteză. Eu intru efectiv în scaun. Acum stau și mă gândesc la oamenii care au făcut accident și pe care i-am operat. Uni erau atât de răniți. Acum poate o să fiu și eu în locul lor. Putem face accident și să mor aici. Încă nu le-am spus familiei mele că-i iubesc. Încă nu sunt pregătită să mor. Urechile îmi vâjâie. Inima îmi bate mult mai repede decât ar trebui. Îmi este frică.
- Derek, încetinește!spun eu, dar parcă el este turbat. Nu mă ascultă. În curbe în loc să încetinească, el accelerează. Deodată se aude o bubuitură. Mă uit în oglinda retrovizoare și văd o mașină care a ieșit de pe pistă și care s-a răsturnat și a luat foc. Văd pe vreo trei cum scot din mașină șoferul. Eu nu vreau să mor. Fără să-mi dau seama pe față îmi curg lacrimi. Îmi închid ochii și aștept momentul în care și noi vom face cunoștință cu parapetul. Acel moment nu mai vine.
Deodată simt cum mașina se oprește. Deschid ochii și văd că suntem la linia de finish. Am câștigat. Mă uit la Derek dar el se uită deja la mine. Îmi ridic palma și îl plesnesc peste față. El este uimit și își duce mâna la obrazul plesnit. Eu îmi desfac repede centra și ies din mașină. Nu mai pot. Capul mă doare extrem de tare, dar cu toate acestea eu merg spre tunelul de unde am venit și mai apoi ies la străduța secundară. O parcurg și ajung la șosea. Sun un taxi. După ce ajunge îi dau adresa, îi spun șoferului să conducă încet și plec la apartamentul de lângă spital. Ajung și fac o baie fierbinte.
Puteam să mor, dar am scăpat vie. După ce fac baie mă duc și mă pun în pat. Îmi iau telefonul. Mă uit și văd că am o mulțime de mesaje și de apeluri pierdute. Unele sunt de la Mark, iar altele sunt de la un număr necunoscut. Cercetez mesajele și văd că numărul necunoscut e a lui Derek. Numai de el n-am chef acum. Decid să mă pun la somn, că mâine de dimineață merg la spital.