La o cafea, cu mine.

V

     Incepe sa ploua. Stropii de ploaie grei de aprilie se aud cum bat in fereastra. Luna mea ne intampina cu ploi intunecate, se pare. Reci. Luna asta, in acest an, este un etern omagiu pentru mine. Dar e doar inceputul. 

     Te duci la fereastra sa analizezi mai bine petele de apa lovite intens pe suprafata de sticla. Cu fiecare strop, frigul acapareaza camera. Ma simt in largul meu. Pe tine te ia frigul insa. Iei inapoi loc in fotoliu si mangai cu degetul mare toarta canii, care aparent, e goala. Eziti sa o pui inapoi pe masa, dar nici alta actiune precisa nu faci. 

     Ma intrebi de moralitate, de legi morale si de raporturile morale intre oameni, in timp ce stropii de apa lipiti pe fereastra, se lipesc in reflexia ochilor tai.
    "Moralitatea este acel concept pe care omul, dintotdeauna, a incercat sa-l defineasca precum totalitatea actiunilor ce duc la un echilibru intre oameni, stabilite intr-o conventie comuna. Omul face apel la interior, la dorintele interioare, dar prin conceptul empatiei, acesta-si doreste sa se asigure ca si cel de langa el o duce bine. Cel putin... in teorie. Totusi, moralitatea e subiectiva. Ce vad eu bine, tu poti vedea rau. Ce eu vad imoral, tu poti vedea normal. Eu pot concluziona ca un lucru e derizoriu si stricat, pe cand tu-mi poti arata ca acel lucru e benefic. Asta pentru ca oamenii sunt diferiti. Moralitatea e generala. Ea iti cere sa fii bun, respectuos (de exemplu). Particular vorbind, insa, ea lasa de dorit. Daca, din respect, in spatiul vestic, la inmormantare, oamenii se imbraca in negru, in Asia asta este semn al desacralizarii si o mare lipsa de respect- la ei, albul este portul funerar.
    Moralitatea cere sa oferi respect, dar incercand sa aplici o lege generala intr-un spatiu particular, e posibil sa ai probleme. Asa e peste tot.
     Acesta este si cu aplicatie reversibila. Prin acest set de legi conventionale, condamnam raul, facem distinctia dintre el si bine, etichetam ce e stricat, facand raport de opozitie cu ce e de dorit. Pe asta se bazeaza procesele de judecata, pana la urma. Pe baza unor legi, instanta condamna fapta talharului. Sunt condamnate lacomia, furtul, omorul, violul, etc.  Ce nu face, insa, judecata, este sa nu afle motivele interioare savarsirii faptei. Evident, se fac investigatii, dar deoarece se doreste un verdict cat mai rapid, si aceasta este facuta in mod rapid. Societatea functioneaza pe actiuni rapide. Dar pana la urma, chiar este antieroul... antierou? Ma uit in jurul meu si vad raufacatori mai onesti decat cei ce se bat cu pumnul in piept ca fiind purtatori ai binelui. Oameni ce poarta "haina adevarului", savarsind la spate fapte carmuite de lacomie. Desi criminalul ajunge inchis de verdict pentru ca este criminal. A omorat, e imoral sa omori. Poate acel om a fost obligat sa omoare. Poate traumele din trecut l-au impins la aceasta fapta. Sunt curente si culturi care au considerat moartea ca o scapare, si poate acea persoana voia sa scape victima de acest chin numit "viata". O boala psihica grava, ereditara sau capatata in urma unei traume, poate fi un alt motiv. Desi sunt luate in considerare, doar la nivel superficial, deoarece omul nu stie ce sa faca cu un caz mai "special". 
     Desi lacomia si minciuna sunt lucruri promovate in societatea de azi, societate care accepta sa fie manipulata de consumerism, de ban, de valori lipsite de valoare, de cultul si cultura prostiei, nu se iau masuri. Sunt condamnate aceste caracteristici, dar totul e la nivel teoretic."

In final, cine e mai vinovat? Cineva care si-a facut cunoscute intentiile, desi rau voitoare, sau falsitatea?
Intotdeauna mi-am facut cunoscute intentiile, si am oferit destul timp si alarme. Am incercat sa dau de inteles ca vreau sa fiu oprit, doar din simplul fapt ca nu voiam sa fiu oprit. Dar am fost aruncat in verdictul raufacatorului, al persoanei non grata, am expulzatului societatii, doar pentru ca am facut rau. Desi al meu bine, in valoare cu raul savarsit, nu a cantarit nimic. Pacat.

Ridicandu-mi privirea dinspre tine, ma indrept la fereastra, atingand suprafata rece si umeda. Parca odata erai aici.