Bella

Capitolul 1

Isabella pov.

Stau de 20 de minute în trafic. Traficul acesta mă omoară de aceea mi-am și luat un apartament aproape de spitalul unde lucrez.
Acum trebuie să stau în trafic deoarece am fost până acasă, la părinții mei unde mai merg la cină și mai dorm câteodată acolo. Casa unde am copilărit mă atrage extrem de mult și mai merg să o vizitez.
După alte 5 minute ajung și eu în parcarea spitalului. Parchez mașina și îmi iau geanta și întru în spital.
Doamna Liza mă salută cu o înclinare a capului de la recepție, iar eu o salut la fel. Merg spre lift și urc la etajul 3. Acolo am eu biroul. Merg și ajung în birou. Îmi las geanta. Și îmi iau halatul alb ce mă așteaptă în cuier. Îmi pun stetoscopul după gât și sunt gata sa salvez oameni. Am venit cu o jumătate de oră mai repede de cât îmi începe mie tura, deoarece am promis prietenei mele Melisa că îi fac eu jumătate de oră din tura ei pentru că ea trebuie să se întâlnească cu iubitul. Melisa este o prietenă bună. Ne-am cunoscut la acest spital când ne-am făcut stagiatura aici. Ea este asistentă dar se descurcă de minune. Ne-am împrietenit și în timp am devenit cele mai bune prietene. E de o vârstă cu mine amândouă având 27 de ani. Cobor din nou jos și mă îndrept spre sala unde știu că lucrează ea de obicei. Când mă vede își ia repede geanta și mă îmbrățișează.
- În sfârșit ai ajuns și tu. Am crezut că nu mai vi.exclamă ea după ce ne desprindem din îmbrățișare.
- Știi cum e traficul la ora asta.
- Ai fost acasă?
- Da.
- Bine. Acum trebuie sa plec. Ne mai vedem.
- Pa. Să fiți cuminți!strig eu după ea când să iasă pe ușă. Ea doar rânjește spre mine.
Ies din sală și mă îndrept spre aparatul de cafea de pe hol. Fiind în tura de noapte îmi trebuie cafea ca să pot rezista. Îmi iau o cafea amară cum îmi place mie și îi iau o cafea și pentru doamna Liza și mă îndrept spre recepție.
- Bună ziua. Ce mai faceți? V-am adus o cafea.spun și îi dau cafeaua doamnei Liza.
- Mulțumesc. Aș sta să beau cu tine cafea , dar tu tocmai ai o urgență. Te aștepta în sală.spune ea.
- Detalii?cer eu ceva detalii.
- Nimic. Succes.
- Mulțumesc, dar nu merg în război.răspund eu plecând spre sală.
Ajung repede. Deschid ușa și intru. Rămân înțepenită pentru câteva secunde în ușă. Doi ochii de un albastru verzui mă privesc încruntați. Un tip plin de tatuaje și cu o rană la brațul drept stă pe patul din salon și mă privește amenințător.

Nu mă las mai prejos și îl privesc indiferentă apoi merg spre unul din dulăpioarele din cameră pentru a-mi lua mănușile. Când mi le puneam simțeam privirea de foc a tipului pe spatele meu. Deodată vocea lui sparge liniștea atât de iubită care s-a instalat între noi.
- Tu nu ești Melisa. Ea unde este? Are o voce groasă. Vrea să mă intimideze, dar cu mine nu-i merge. Am mai văzut eu tipi de ăștia care se dau mari cu bani, dar nu au pic de creier. Mă întorc cu fața spre el și doar atunci vorbesc.
- Mă bucur că ai simțul văzului dezvoltat și ai observat că nu sunt Melisa. Ea a ieșit mai repede și eu îi țin locul. Ce ai pățit?spun eu apropindu-mă de el.
- Am fost împușcat!spune el și privește o clipa spre rană apoi din nou spre mine.
- Ok.spun eu și îmi caut telefonul.
- Ce vrei să faci cu ăla?spune când iau telefonul în mână.
- Vreau să anunț poliția. Așa zice protocolul.
- Nu vei spune la nimeni!spune el și vine spre mine și îmi ia telefonul. Își apropie capul de al meu și se oprește la 10 centimetri de fața mea. Apoi îmi spune:
- Nu vei spune nimănui despre mine! Dacă vei spune cuiva familia ta va avea de suferit.spune el printre dinți. Pun pariu că l-am enervat.
Mă trag din fața lui și mă întorc cu spatele la el ca să iau ustensilele potrivite ca să-i scot glonțul.
- Așază-te! Am să-ți scot glonțul. Nu te voi anestezia pentru că ar trebui să te anestezieze alt doctor și nu cred că vrei să ameninți tot spitalul.spun eu și el își ridică o sprânceană și mă privește apoi pot să jur că pentru câteva secunde a zâmbit, iar apoi a devenit din nou serios.
- Inteligentă!spune și se așează pe pat.
- O să doară!spun eu iar el spune:
- Mereu doare!
Mă apuc de lucru iar după ce sunt gata îi strâng intenționat bandajul mai tare. El doar scrâșnește din dinți.
- Ups!spun eu și zâmbesc victorios și îi las mai liber bandajul.
- Gata. Interesant!spun eu uitându-mă la glonț.
- Cartuș 45 ACP.spun eu privind glonțul ce i l-am scos din braț.
Mă privește uimit și mă întreabă:
- De unde știi asta?
- Secret.spun îmi iau telefonul și ies din salon pentru a-mi bea cafeaua și trebuie să-mi încep eu tura.
Restul nopți a decurs normal. Cazuri normale și un accident nu prea grav. N-am avut să operez. Da, sunt medic chirurg. Anul acesta am dat ultimul examen .Poate vă întrebați de unde am știut ce glonț era ăla. Păi bunicul meu a fost polițist și l-am rugat să-mi arate și mie arme. Așa că am învățat și am vrut chiar să mă fac polițistă, dar am renunțat.

Derek pov.

Fata aia! Doctorița Isabella Collins. Am citit numele pe ecuson căci altfel nu o întrebăm cum o cheamă. Interesantă fată. Mi-a atras atenția. Faptul că mă privea cu atâta indiferentă,faptul că nu s-a lăsat intimidată de mine, spune multe despre ea. Oare de unde știa ea ce glonț e acela? Stau și mă gândesc la ea. Acele câteva secunde mi-au fost de ajuns ca parfumul ei să mi se imprime în minte. Nu mă pot îndrăgosti din nou. Am să sufăr iar. Dar ea nu e așa. Nu cred că m-ar face să sufăr. E diferită. Mi-a strâns intenționat bandajul mai tare. A durut ca naiba dar știu că s-a răzbunat pentru faptul că am amenințat-o. Ce era de făcut? Doar s-o ameninț ca să nu mă prindă poliția și pe ziua următoare să ajung pe prima pagina a ziarelor. Asta e. M-a lăsat baltă în salon. De obicei fetele roiesc în jurul meu, iar asta m-a lăsat baltă. Am zis eu că e diferită. Încă simt degetele ei reci pe pielea mea. Încă îmi amintesc de ochii ei căprui ca ciocolata. Cred că îmi place. Dar nu îmi pot pune încrederea din nou într-o fata. Toate sunt târfe.