Mi-e frică de viitor, de trecut, de tot
Ma apasă lumea și mă lasă ca un netot
Ce îmi râde-n față de parca n-am putut
Să ajung sa fiu ceea ce am vrut.
Stau firesc, mă fâțâiesc
În pat in fiecare noapte, ma gandesc
Oare Doamne, ce ma așteapta? Ce mă doare? Spune-mi Tu cum să opresc
Gandurile acestea multe, ce mă dor, ma bantuiesc.
Râd si plang si viceversa pan-adorm si iarași trec
Dintr-o zi in alta parca, nu inteleg, e doar amestec
Lacrimi , zambet si durere tot răsună și mă-ncarcă
Ma scufund, tot mai adanc, simt chiar fundul, mă incearcă
Sa mă duca pe-alta lume să mă scape, să mă stoarcă
Pana cand nu sunt nimic, ca o dispărută parcă
Ș-or să uite toți odată
Fricile astea de toamnă.
