,,Toți intrară în cabana, eu m-am oprit, nu puteam să intru, m-am sprijinit de marginea gardului uitandu-ma la stele știind că ea e una dintre ele,,
Oare ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi ajuns mai devreme, nu e timp pentru aceste gânduri deja este prea târziu, mă așez lângă gard pe iarba verde, încă udă din cauza ploii dar atât de moale. Mă las ușor pe spate și gem de durere când umărul imi atinge pământul. Oare ar fi fost alt fel dacă aș fi refuzat misiunea ? Sau daca nu as fi deschis cartea și ajungeam la timp in sat. Toate gândurile mă omoare așa că doar închid ochii. Nu dorm dar simt cum corpul îmi este amorțit și nu îl pot mișca, nici nu mai știu de când stau aici, oare abia m-am culcat sau stau întinsă de mai multa vreme. Corpul incepe sa îmi tremure din cauza frigului dar tot nu simt nevoia sa mă ridic. Simt cum cineva mă atinge pe umăr și tresar, deschid ochii și îl vad pe căpitan.
-Kayo, e frig, mai bine ai intra.
-N-nu pot, nu pot nici măcar să mă ridic.
Levi se așeză lângă mine iar eu îmi ridic corpul de pe iarba încă tremurând.
-Imi pare rău pentru.. începu Levi dar nu reuși să finalizeze.
-Nu-nu vreau sa vorbim despre ce s-a întâmplat, voi intra curând în cabana, spun eu ne având chef de vorba.
Levi înțelegând asta se ridică de lângă mine, dar înainte să se îndepărteze mă învelise cu pelerina sa. Când pelerina îmi atinse umărul am tresărit scoțând un geamăt stins. Levi se aplecă din nou scoțând pelerina și uitanduse la umărul meu.
-Esti rănită, spuse el cu un glas de-abia auzit de mine
-Nu e nimic, durerea e suportabila.
-Ba nu, nu e, se ridică și mă apucă de celălalt braț tragandu-ma in urma sa.
-De ce îți pasă ? întreb eu
El nu răspunse, doar mă trase după el, intrăm în camera sa și mă așeză pe pat. Se aplecă pentru a scoate ceva din sertarul de jos. Erau niste role de tifon. Se așeză lângă mine, îmi scoase geaca și începu să îmi bandajeze umărul, începand să rotească rola de tifon în jurul mâinii. Înainte ca el să termine și să lege tifonul eu mai repet încă odată.
-De ce îți pasă ?
Auzind iar această întrebare scote un oftat iar când mă lega trase mai tare de cat ar fi fost necesar, durerea mă face să îmi închid brusc ochii și să oftez. El termina de legat tifonul, îl puse înapoi și înainte de a mă conduce la ușă, pentru ai părăsi camera spuse.
-Imi pasă, ești din echipa mea, facem parte din același echipaj, de ce nu mi-ar pasa ?
Eu zâmbesc, zâmbetul îmi era stins dar el se mulțumi cu atât și închise ușa. As da orice pentru a putea rămâne singura într-o cameră, cu gândurile mele, dar sunt nevoita sa stau cu Mikasa, nu pare ea o fire vorbăreață dar tot as vrea să rămân doar eu.
Deschid usa camerei, lumina este inca aprinsa, ea nu doarme, sta intinsa pe par uitanduse spre tavan.
-Buna, spun eu.
-Buna, cum te mai simți ?, răspunse ea
-Mai bine, cred
-Da, știu că eu nu sunt cea mai buna persoana pentru a vorbi despre asemenea chestii, dar sunt sigur că Eren te-ar înțelege.
-De ce ? întreb eu
-A-am m-mama sa a fost mâncată de un titan, răspunse Mikasa oarecum rușinată. Daca vrei poți să te duci in camera cu el, are parul de sus liber.
Am stat o clipa să mă gândesc, și sunt convinsa că îmi va fi mult mai bine in compania lui, decât aici Mikasa poate fi o prietena buna, e puternica si înțelepta dar nu acum, nu e momentul.
-Multumesc Mikasa, răspund eu înainte de a ieși pe ușă, dar mă opresc mă întorc spre Mikasa întrebând.
-Dar nu te va deranja asta ?
Ea sta o clipa pe gânduri și răspunse sec:
-Nu, nu m-ar deranja.
-Tu, tu și Eren sunteți, adică ce sunteți ?
-Nu,nu, nu suntem nimic, spuse ea stânjenită, sunt că o sora pentru el.
Mă uit la ea cum zâmbetul i se stinge, nu mai spun nimic și deschid ușa.
Ies ușor pe ușă, furisandu-ma spre camera lui Eren, e la doar cateva camere de aici. Trec de camera lui Armin, de cea a Sashei și când vreau sa trec de ușa lui Jean, ușa se deschise și el ieșise în prosop pe hol. Se întoarse mă vazu, și tresari.
-K-kayo, ce naiba faci, e trecut de miezul nopții.
-A-am merg, merg până la baie, spun eu incercand sa mă îndepărtez.
-Sa ghicesc, baie lui Eren e mai apropiată nu ? spune el zâmbind.
Jean apare în momentele cele mai nepotrivite, mă apropii de el, suntem fata in fata, el se întoarse, mă ridic puțin în vârfuri pentru ai putea șopti la ureche.
-Jean, ce as putea face să nu afle nimeni de asta ?
Jean se uită la zâmbind, dar apoi sta o clipa pe gânduri spunând.
-Doar stai departe de Eren, nu e pentru tine ?
-Dar cine e pentru mine ? răspuns instant eu.
-Eu, spune el
Ambii râserăm.
Inchise ușa și o încuie, daca ne auzea căpitanul, era să fim pedepsiți amândoi, așa că am mers încet mai departe.
Ajung la ușa lui Eren, zăbovesc câteva clipe dar apoi bat încet la usa. Aștept câteva secunde și ușa se deschide, Eren apăru în prag fara tricou și doar cu o pereche de șorti negri până la genunghi, nu părea ca l-am trezit.
-Buna, spun eu stânjenită.
-A-a buna, ce faci aici așa târziu, stingerea a fost dată de mult, daca te prinde Levi vei fi pedepsita, intra repede.
Intru rapid in camera, patul era aranjat iar pe masa mai multe foi și un condei, foile era cu ceva picături, oare sa fi plâns când scria ? Fara sa îmi dau seama mă holbam la foi iar el era sprijinit de perete. Îmi ridic privirea și observa asta așa că spun repede:
-Scuze, cred că era personal, nu trebuia să mă uit.
-Nu ai de ce, răspunse el.
-A-am venit aici, pentru că Mikasa mi-a sugerat, și acum îmi dau seama că ar fi trebuit să rămân acolo, spun eu frecandu-mi mâinile.
-Ba nu, mă bucur ca ai venit, daca vrei putem vorbi daca nu poți să dormi, patul de sus e liber și are așternuturi noi, așa că nu e o problema.
Zâmbesc, mă așez pe patul său, iar el se așează lângă mine.
-E nu mai vina mea, daca ajungeam mai devreme, daca nu deschideam cartea era să ajung la timp, era să o salvez, era să fie în viața, daca era să ajung, e doar vina mea, spun eu fara sa îmi dau seama că lacrimile incep sa îmi curgă pe obraji, fara sa le pot opri.
Eren îmi ridică capul, astfel încât eram fata in fata, îmi șterse lacrimile cu dosul palmei.
-Kayo, uitate la mine, nu e vina ta, niciodată nu o să fie, nu puteai sa faci nimic, așa a fost sa fie, nu puteai sa faci nimic. Mama mea a murit acum câțiva ani, a murit în fata mea, am privit-o cum era mâncată de un titan, de atunci mi-am jurat să omor toți titanii, și acum, acum am devenit unul, spuse el stergandusi lacrima care îi curse pe obraz.
Îl privesc, îi văd durerea adânc ascunsa, de asta a plâns pe scrisoare ? Fara sa mai spun nimic, Eren îmi lua capul și mi-l strânge la piept, mă îmbrățișează strâns, răspund la îmbrățișare și ramanem așa mult timp, nu îmi dau seama cat timp dar simt cum Eren adormise. Încerc să mă ridic fara să îl trezesc, mă urc pe patul de sus și mă uit pe tavan, nu pot să adorm. Stau așa câteva minute apoi îmi amintesc, mâine e luni, o nu căpitanul Levi va veni să ne trezească pe fiecare pentru antrenamente, daca, daca mă găsește aici vom fi pedepsiți iar. Mă ridic rapid și mă îndrept spre ușă, mă uit in spate încă odată la Eren, doarme atât de liniștit, nu vreau să îl trezesc, ies repede pe ușa și mă îndrept spre camera Mikasei. Ajung lângă camera dar zăbovesc, nu intru, mă îndrept in gradina, soarele e pe cale să răsară, nu mai pot sa dorm. Ajung in gradina și mă așez pe jos, as plânge dar ochii îmi sunt atât de uscați încât nu pot. Soarele rasare, îmi întorc fara un motiv privirea și îl observ pe căpitanul Levi alergând. Nu l-am vazut până acum făcând antrenamente. Mă zărește și se îndreaptă spre mine.
-Kayo, ce faci aici așa devreme ?
-Buna dimineață, am ieșit deoarece nu puteam să adorm.
-Dar trebui sa te odihnești, peste o oră începem antrenamentele.
-Da, știu, spune eu ridicandu-ma și indreptandu-ma spre dusuri.
El mă urmări cu privirea și se întoarse în cabana.
Mă îndrept spre dusuri. Îmi dau jos tricoul, rămânând într-o bustiera de sport. Pornesc apa, este rece că ghiață dar din moment ce altceva nu pot să folosesc mă mulțumesc cu atât. Mă aplec și încep să îmi desprind parul, când stau dreapta parul îmi ajunge pana la piept, cred că ar trebui să îl scurtez, oricum doar mă încurca, am nevoie de o nouă schimbare, de un nou inceput. Opresc apă și mă îndrept spre camera Mikasei, deschid ușa, Mikasa e deja in picioare facandu-si încălzirea.
-Buna dimineață, o salut eu, in timp ce i-au din sertar foarfecele.
-B-una dimineață, răspunde ea nesigură, ce vrei sa faci cu el ?
-O schimbare, răspuns ralid ieșind din camera.
Mă îndrept din nou spre dusuri, pornesc apa și îmi las parul sa fie udat, trebuie să mă folosesc doar de o mână deoarece nu o pot ridica pe cealalta, incep sa îmi umezesc parul și să pun șampon, opresc apă și încep să îmi masez scalpul, este greu să facă sta doar cu o mână, încerc să o ridic și pe a doua, dar e prea dureros, enervata că sunt incapabilă să o folosesc lovesc cu putere găleată de lângă mine. Iar din spatele meu aud:
-Ohoho vad că cineva sa trezit cu fata la cearșaf, spuse Jean îndreptânduse spre mine.
-N-am chef de glume Jean, nici măcar nu pot să mă spăl.
Jean se apropie de mine și începu să mă ajute, îmi masa scalpul, puțin cam dur dar suportabil, iar apoi mă ajută să îmi clătesc parul, se udă din greseala pe pantaloni și se enerva, eu am inceput sa rad de el, iar el mă spulberă cu privirea.
-Nu e amuzant, eu te ajut și tu.
-Sa îți fi văzut fața, cantinei eu râzând
Jean începu și el să râdă și am început să ne stropim cu apa, iar în acest timp Eren trecu pe lângă noi uitanduse cu ura la noi, Jean observa asta și îmi spuse.
-Care e problema lui ?
Eu ridic din umeri, trebuie sa vorbesc cu el neapărat după asta, mai avem jumătate de oră până la antrenamente așa că îi arăt foarfeca lui Jean.
-Nu, răspunse el
-O ba da, hai ajuta-ma că singura nu pot să îl tai drept.
-Ce sunt eu aici ? Nici eu nu îl voi putea tăia.
-Mai drept că mine sigur îl vei putea.
Se duse în spatele meu, nici măcar nu întrebă până unde să îl taie, doar apucă foarfeca și începu. După vreo 15 minute, in care Jean tot se învârtea cu foarfeca pe lângă mine, întreb
-Mai durează mult ?
-Am terminat, spuse el. Am făcut o treabă foarte bună dacă mă întrebi pe mine.
Parul îmi era până la umeri, era perfect, îmi stătea mult mai bine așa.
-Mulțumesc mult Jean, spune eu.
-Imi ramai datoare zise el alergând spre cabana și arucandu-mi prosopul in fata.
I-au celălalt prosop și arunc spre el, dar el se ferește și prosopup nimerise peste fata lui Levi.
Jean incerca din greu sa se abtina sa nu rada, Levi observa asta, aruncase prosopul spre el.
-Jean 100 de flotări, acum.
Eu am inceput sa rad de el, dar nu a durat mult că Levi era în fata mea.
-Imi pare rău capitane, nu a fost intenționat.
-Si noroc că ești rănită, spuse el și se indeparte.
Mă îndrept râzând spre Jean care se chinuia să facă flotările.
-In 10 minute incepem antrenamentele, strigă Levi din urma noastră.
