Sofism despre moarte (WattAwards)

*Prolog*

Da, poveste noua. Si particip la Watt Awards, asa ca va rog, comentati, criticati, ajutati-ma sa o fac mai buna decat ceea ce am scris pana acum. Si da, o s-o termin la timp. Acesta e doar prologul, de incurajare pentru mine sa rescriu primul capitol. Si da, e o scrisoare de adio, de la tipa din imagine :)

@};-

Prolog

Mon cher,

Eşti un idiot! Uită-te cum vrei la bucata aceasta de hârtie. Oricum ai lua-o, tot asta eşti: un bou, un idiot, un prost, un clapon!

Nu ai putut să vezi, să realizezi în ciuda a tot ceea am spus, ce am făcut că eu chiar te iubeam. Erai totul. Speranţa oarbă de care mă agăţasem, cârligul ce trebuia să mă scoată la suprafaţă. Şi în mijlocul a tot, mi-ai dat drumul. M-ai părăsit! M-ai lăsat să mă înec în propria durere şi nenorocire!

A fost o greşeală. Totul. Să mă îndrăgostesc de tine a fost ultima picătură. Nu, de fapt, a fost penultima. Lovitura ta de graţie, minciuna ta a prăbuşit totul, întregul castel din cărţi de joc.M-ai lăsat singură, în vântul rece şi prevestitor de furtună. Singură, fără apărare, fără nimeni alături. Pentru tine, am fost doar o jucărie, o distracţie pentru moment. Ceva de care să râzi cu prietenii tăi pe la spatele meu.

Ţi-ai bătut joc de mine!

Sau poate doar eu am fost prosta care s-a îndrăgostit orbeşte. Am devenit mielul ce se bagă singur în cuşca leului nemilos. Căci asta eşti. Şi eu, biata făptură ce s-a lăsat sedusă de tine...

Te urăsc! Te urăsc cum n-am urât pe nimeni, cu toată intensitatea inimii mele!

Te urăsc pentru că te iubesc!

Pentru că mi-ai intrat în inimă şi nu vrei să ieşi. Pentru că mă dispreţuieşti şi calci în picioare toate sentimentele mele pentru tine. Nu îţi pasă! Nici azi, nici ieri, nici mâine!Eşti fără inimă şi aşa vei rămâne!

Nu te pot schimba, nu încerc să o fac. Pot doar să fiu acolo sus şi să te păzesc. Să fiu umbra pe care soarele tău o va umbri. Nu mă vei vedea, iar eu doar voi veghea.

Până la revedere,

A ta, Aimee.