La o cafea, cu mine.

I

 Ce cauti aici, straine? Raspunsuri? Probabil vei gasi mai multe intrebari. Daca te incumeti, totusi, ia un loc. Azi esti invitatul meu, maine nu e garantat.

Te intreb, ce ai adus cu tine? Suparare, frustrare, o haina noua? Lasa in colt ce ai de lasat, asaza-te. Sederea ta, insa, nu va fi indelungata. Ma grabesc. Oamenii ma irita. Prezenta lor. 

Ai intrat in casa cu o adanca grimasa pe fata ta. Sau poate mi se pare, poate doar curiozitatea se citeste pe fata ta, alba si trasata de dungi fine. Parca-parca, fata-mi se reflecta in ai tai ochi. Asa de tare am imbatranit? Compar a mea mutra cu a ta fata. Note palide si de culori de mort imi sunt recognoscibile. Cearcane, parca ar mai trebui sa dorm noaptea. Sau poate nu. 
Buzele-mi uscate. Incruntate, la fel ca celelalte trasaturi. Desi nu atat de batran, am imbatranit. La mine nu timpul si-a pus cuvantul. 

Am sa iau o gura de cafea si-am sa te intreb: "Ce vrei?", aplecandu-ma de pe fotoliu spre tine, parca amenintator. Degetele-mi groase se plimba pe cana, privind atat fiecare respiratie a ta, cat si clipire.

Oamenii... Oamenii m-au adus aici. Dar imi place. Cand ei m-au uitat, eu m-am regasit. Mi-am urmarit pasii ireali si am ajuns ascetic. O fi fost doar in capul meu, sau doar acum este? Te intreb, desi nu-mi doresc raspuns.

Am ajuns in acel unghi, in acea zona in care, din exterior, vad interiorul. Interiorul unei societati decadente, societate din care faci parte si tu. Esti produsul propriei rutine lipsite de scop, de la trezit pana la dormit excesiv, cu munca, cu mancat, cu nimic. Nimic. Aici s-ajunge. Societatea si-a pierdut scopul principal. Daca pana recent, omenirea a avut scopul de-a evolua, acum s-a oprit. S-a trecut la o involutie. La o degenerare latenta si rapida in acelasi timp. Orizontal si vertical, omul decade. Aceasta decadere, totusi, el o numeste drept "progres".

Progresul, in fond, nu e ceea ce definitia ne spune. Progresul nu inseamna avans tehnologic. Confortul, desi aparent e progres, e degenerare. Stramosii tai au luptat pentru asigurarea existentei tale in viitor, ca tu sa consumi otrava societatii prezente, vanduta la pret mic. Oricare ar fi suma, banul pe langa viata adevarata, e 0.

Lumea si-a pierdut spiritualitatea si spiritul. Si-a pierdut radacina, sensul originar. Omul e pierdut, plecat in deriva timpului. Probabil se va opri candva. Cand deja e prea tarziu. Dar pana atunci, voia omenirii e sa decada. Cazi si tu odata cu ea. Era sa fiu in locul tau, insa am vazut ca durerea te invata. Durerea nu e rea, ea te invata lucruri, lucruri pe care confortul niciodata nu o sa o faca. Oamenii sunt prosti, de-aia fug de suferinta.