Ajung acasă și intru direct în camera mea. Mă pun ușor pe pat și închid ochii până aud o bătaie la ușă.
- da?
- pe unde ai umblat? Ar fi trebuit să rămâi acasă.
- te-am cautat mamă.
- oh...de ce nu mai așteptat?
- dar eu am răbdarea asta?
- ok zi ce vrei?
- păi....pentru început vreau să stiu dacă ai auzit ceva de colegi mei.
- grupul tău se întoarce azi după o misiune importantă. In rest ce mai vrei.
Stau și mă gandesc puțin.
- da! Stai nu pleca!
- zi!
- O- nu am. A cin- nu.....am primit un mesaj de la o persoană anonimă care mia zis să-mi zic ceva.
- mcine e acea persoana?
- nu....nu știu. Stai.....gata! Mia zis să-ți zis să pleci în vechiul sat de copil unde vântul bate mereu.
- ce?
- parcă asa era....nu e chiar cu cuvintele sale dar da asa era.
- parca era un mesaj.
- mesaj vocal?
- cine ți-a zis asta?
- nu știu nu lam vazut. Mia zis ca te caută și că e important.
- locul de copil unde vântul bate mereu....bine. si cand a zis sa merg?
- nu mi-a zis.
- voi merge azi.
Iasă din cameră și în trei secunde striga prin casă.
- kabuto, ai grija te rog de Midori sa nu iese din casă!
- unde pleci?
- am de discutat cu cineva dacă il întâlnesc.
- ai grijă.
Tata intră in camera și se pune lângă mine pe pat.
- ce vrei să mânci?
Zic ești îmi pune mâna pe umăr.
- nimic. Mânc la noapte pâine sit gata.
- ești supărată?
- de ce mama e mereu așa cu mine? Adică de cateva luni e tot mai rece cu mine!
- mama ta e în tr-o schimbare continuă.
- ce? De ce?
- așa a fost din tot de-a una. De la o persoana fricoasa și retrasă a ajuns la cea mai de groază persoana. Și toate aștea doar din tr-un atat, iar apoi a fost o persoana normala dar mai retrasă iar acum e....ca si de ne recunoscut cu toți copiii e blândă și iubitoare dar cu tine e mai dură. Nu vrea ca tu să ajungi ca ea.
- cum adica? Bine toate stările aștea le știu din cartile ei. Dar eu cred că sunt mai urâta de săteni de cât ea. De ce nu a vrut să ajungă Hokage? Atunci nu mai era nimic la fel!
- de ce zici că ești urâta de ceilalți mai rau de cât ea?
- nu contează. Satul acesta nu este casa mea și nu va fi niciodata.
- asta a gândit și ea. Voi două sunteți foarte asemănătoare.
- nu e adevarat! Ea e interesata doar de altii si de alți copii doar la misiuni îi e capul iar eu mă gândesc la total alt ceva.
- cum ar fi?
- la ce urăsc.
- si ce urăști tu?
- nu e treaba nimănui. Asta nu voi zice niciodata deoarece nu ar trebuii să urasc și sa judec.
- nu mai fi așa supărată. Mama ta te iubește. In fiecare noapte se gândește doar la tine.
- daaa, sigur că da!
- hai linișteștete.
Mă ia în brațe și pleacă.
- odihneștete mai doua zile și vei începe antrenamentele.
