Orochimaru pov.
Aproape ora întâlnirii. Sunt aprope de răscruce cand simt brusc un val de chakra.
Oare......ce ar cauta Midori aici? Asta ar trebuii să fie chakra ei pana acum doar la ea am simțit așa o putere.
Mă apropii de sursa chakr-ei. Aud niste strigate si lovituri în copac. Mă apropii mai mult până o vad pe Midori plângând și lovind un copac cu un kunai.
- nu te-am mai vazut așa nervoasă din prima zi cand ne-am vazut.
- or-
Se întoarce și o ia brusc la fugă.
- Midori stai!
O iau la fugă după ea dar nu o ajung din urmă.
- Midori stai! Nu fugi! Nu în dire-
- aaaa........
- Midori!!!
*****************************************
Midori pov.
Mă trezesc speriată și panicată încercând să-mi revin. Aud o bubuitură și i carte cade de oe un raft.
- mirare că te-ai trezit.
- cine ești? Unde sunt? Ce sa întâmplat?
Mă ghemuiesc mai mult în pat spre perete și privesc încăperea panicată și oe acel tip.
- am zis să te calmezi. Tu chiar nu îți amintești nimic?
- cine ești! Te-am întrebat. Nu-mi venii tu mie cu "nu-ți amintești?"
- auzi copilă tu ar trebuii să-mi fi recunoscătoare că ți-am salvat viața!
- viața mea? Nici dacă vreau nu pot să mor acum răspunde-mi la întrebare! Cine ești!
- eu sunt un simplu om ce rătăcește prin lume iar acum 3 zile mam întors acasă și pe drum spre casă te-am găsit oe tine înconjurată de liane in mijlocul unui mic canion mai bine zis.
- ce?
- te-ai lovit destul de tare la cap ești amețită?
- nu, vad totul bine si clar.
- acele liane ți-au salvat viața.
- nu e adevarat.
- iar tu cine ești mai exact?
- am a sunt Hanako. Un simplu copil.....cred...dar.....ce caut aici?
- te-ai lovit tare la cap. i memoria afectată.
- pot să plec? Sunt bine pot pleca.
- ba nu poți.
- de ce?
- ai picioarele rupte
- te rog zi că nu e adevarat! Asta nu are cum sa fie durerea de picioare
- nu ești obijnuită să îți arăți durerea corect?
- nu o arăt niciodată cred. Dar ce caut aici?
- grav te-ai lovit la cap.
- nu mă doare capul!
- foarte ciudat. Nu încerci să mă minți corect?
- nu știu ce înseamnă minciuna.
- ar fi bine sa te mai odihnești eu până atunci mai fac ceva pe lângă de mâncare.
- ce?
- am zis că fac de mâncare. Îți e foame?
- nu, sunt bine.
- odihneștete.
Mă liniștesc cu greu și mă pun înapoi cu capul pe perna urmărind-ui fiecare mișcare a omului acela. Imi pare foarte dubios dar nu înțeleg de ce. Si nici numi amintesc nimic ce sa intamplat din ce îmi zice.
Aproape că adorm dar fix inainte aud o bubuitura puternică zi usa de la intrarea in cabane se face bucățel si pe ia intrând
