Închid ochii și încerc să posed spinii exact cum am învațat să o fac. După cateva minute reușesc iar spinii se îndepărtează de mine si pot trece prin ei. Cu cânt mă apropii mai mult de ieșire îi aud pe ceilalți ce striga după mine dar până nu mă vad nu se opresc.
- ați uitat că medicamentele sunt la mine așai?
- bine că ai ieșit și tu.
- te doare ceva?
- nu și dacă m-ar dure nu m-ar durea.
- ce proastă.
- acum dă-mi sabia până nu te tai cu ea.
- cum să mă tai cu ea?
- stai în soare cu ea și doar puțin de săi atingi lama că o să regreți.
Iau sabia de lama si io smulg din mână.
- tu de ce nu regreți?
- durerea asta este aproep un nimic oentru mine chiar cadă mam tăiat.
Îmi bag sabia inapoi in locul ei și ne continuăm drumul.
Ajungem și la sediu unde lăsăm medicamentele în schimbul unui plic roșu și ne întoarcem înapoi spre sat.
- și acum cum trecem?
- hai să văd dacă mia mers planul dacă nu va trebuii să vă riscați.
Îmi îndrept mâinile spre spini încercând să-i controlez, dar fară nici cea mai mică mișcare. Oh...
Mă apropii tor mai mult de ei până simt ceva.
- haideți am reușit.
Spinii se dau toti la-opoarte și trecem toți prin ei.
- de când poți manipula asa plantele?
- nu o pot face. Eu nu le manipulez.
- poți sa nu mai faci pe proasta!?
- dar vorbesc serios.
Ieșim din spini și cad în genunchi imediat după ce ieșim toți.
- ce ai pățit?
- nimic sunt bine.
Mă ridic după câteva secunde și ma uit spre lalea care e ușor pigmentată cu roșu.
- nu....nu nu e de bine! Te rog rămâi galbenă te rog!
Mă pun în genunchi în fața ei și ma uit cat mai atentă dacă se schimba culoarea.
- hai să mergem ce drscu ai cu floarea?
- nu trebuie să fie roșie. De ce se face roșie??
- e doar o floare! Ce conteaza......a da am uitat ca si tu ești o floare.....verde!
Kagu începe să râdă si la fel și Ryuu.
- hai să mergem!
- ce?
Mă ridic si răsuflu ușor.
- vreți să ajungem mai repede acasă atunci hai!
O luam la fugă spre port*
- vi cu barca sau fara?
- mă grăbesc. Scrisoare o ai tu sensei deci plec pe apă ajung mai rapid.
Rar oe apă si intru in ea. Apa mă ridică la suprafață si o iau la fugă cât mă țin picioarele. Ajung aproape de port mai exact sunt lângă o pădure pe drum spre oraș. Nu nj nu mai pot ghh.
O iau la fugă spre pădure. Ajung la mal și intru în pădure. O voi lua pe aici spre casă voi ajunge în trei ore daca merg în conținu pe același ritm de pași.
După o ora*
Ajung la răscrucea dintre cele două păduri. Da aici e drumul bun doar o iau oe cărare la vale și intru în Pădureanu din teritoriul nostru si ajung acasă.....doar mai...puțin....hai! Oh....
Cad la pământ cu mâna pe burtă. Deci ar trebuii sau nu să regret asta? Nu credeam că Noriyuki va face și acest sacrificiu. Voi avea multe de vorbit cu el după ce îmi revin.
Închid ochii încet și totul dispare.
