Target | j.jk

1. scenarios

Există doua tipuri de oameni. Cei cu mintea întreaga și cei cu jumătate de normă.
Un om normal ar fi ales un job de muncă liniștit. O cafenea. Un bar.

Iar eu nu eram normal.

"Domnule Jungkook, sunteți chemat in birou."

Mă întorc pentru a da nas in nas cu doi ochi mari țintindu-mă fix. Se îndepărtă puțin făcându-mi semn că e urgent și că nu are timp din nou de mofturile mele, cum că eram in pauza de masă.
Nasanin avea părul scurt, indreptat înafară, câteva șuvițe din breton alunecandu-i în jos.  Ochii îi erau atât de mari încât aș fi putut jura că era unul din personajele din anime-uri la care se uita sora mea.
Nu că aș avea de gând să-i spun despre comparația cu ochii, fiindcă gândesc că există feluri mai plăcute pentru a te sinucide.

Îmi aranjezi grijuliu cravata luând liftul. Etajul 5. Cameră 102.

"M-ați chemat,domnule?"

"Ia loc, te rog"

Nu-mi plăcea tonul din vocea lui la fel de mult cum nici această chemare. Nu știam care era scopul și nici nu puteam ghici. Acest gând mă frustra mai mult.

În fața mea se afla un fotoliu maro din piele, întors spre fereastră, încât m-am întrebat dacă era într-adevăr cineva in camera sau vorbeam cu un birou.

Ma fac comod pe singura canapea din camera, încercând să lar relaxat.

"Am o misiune pentru tine, Jungkook. Probabil ai auzit deja de spargerea făcută cu câteva zile in urma. Ma tem că familia Kim deține arme periculoase ce trebuie recuperate. Misiunea ta este sa pleci acolo și să o omori."

"Să o omor?" subliniez eu înainte să mai poată apuca să spună ceva.
Nu știam că hoțul a fost o fată. Mi se pare absurd ca familia Kim să își implice proprii copii in trebuie murdare. Cu atât mai mult o copilă.
Pentru mine însă va fi floare la ureche.

Toate fetele sunt la fel.

Fotoliul nu răspunse. In schimb arată spre niște documente de pe birou.

Nume:Kim
Prenume: Y/n
Sex: Feminin
Vârsta: 21 ani
Părinți: Kim Rae-Hyng
           Kim Ji-Won
Orașul: Gwangju
Școala: Gwangju Inhwa School
Adresa: Xxxx
Număr telefon:YYYY

Arunc o privire peste teancul de foi adunate îngrijit una peste alta. Exceptând prima foaie, toate erau pline de istoria ei, incluziv rudele, casele și școlile absolvite.
P

lictisitor.

"Trebuie să citesc toate astea?"

"Doar dacă vrei să fii la curent cu arhiva ei. Încă ceva, am nevoie de discreție. Dacă vei pleca acolo și doar o vei elimina vei da de bănuit autorităților. Peste trei luni familia Kim va pleca in vacanță. Tot ce trebuie sa faci este să câștigi încrederea lor, ca apoi să te alături excursiei. Sunt sigur că vor alege o țară exotică. Asigura-te ca la întoarcere avionul pleacă fără fată. Mai departe cunoști planul."

"Nu puteți scurta puțin termen? Trei luni mi se pare o perioadă destul de lungă pentru o misiune. Ce să fac eu timp în acest interval de timp?"

Îi puteam simți rânjetul de pe față. Un ranjet dur, intrând adânc ca un glonț sub piele până in carne. Nu îmi plăcea. El niciodată nu râdea. Nu la glume. Nici la sărbători.
R

âdea doar din răzbunare.

"Sa-ti joci rolul, Jeon Jungkook."

Un om normal ar fi ales un job de munca liniștit. Ar fi spus pas.

Iar eu nu eram normal.