Mi te-ai daruit prin picaturi. De vorbe, de atingeri, de timp. Nu ai fost al meu niciodata. Niciodata nu ai fost intreg. In universul tau, sentimentele se definesc prin cuvinte dar nu si sentimente. In barbatia ta, incape doar munca intr-un mod obsesiv. Oamenii... ii accepti. Dar nu ii iubesti. Te minti pe tine. Ii minti pe ei. Ti-e frica de singuratate si stii cat e de grea. Cu toate astea, fortezi omul de langa, la o singuratate crunta si o liniste sfasietoare. Il minti ca il iubesti, sa il mai tii putin langa tine. Refuzi sa cresti, sa iubesti, sa inveti, sa te dezvolti... cred ca esti defect! Iar sufletul tau... e praf!
