Amicul meu, Madd (boyxboy)

19.

-Nu-mi spune că ai așteptat aici după mine.zic și mă așez o treaptă mai jos ca el

-Nu, sunt aici de vreo două minute.

         Vocea lui a devenit un sunet atât de plăcut pentru urechile mele, poate chiar țin la el. Dar nu o să îi spun niciodată. Imi fumez țigara în liniște auzind cum bate din picior neîncetat. Imi întorc capul spre el și văd că poartă numai bluza aceea gri și subțire, pantalonii de pijamale și adidași.

-Vrei geaca mea?întreb și da din cap negativ. Bine, dar să nu te aud că ai răcit sau ceva...

-Pot să încerc și eu?întreabă după câteva momente

-Ce anume?

-Să fumez.

       Încep să râd și mă întorc iar spre el, însă pare destul de serios și mai nou supărat de reacția mea. Mă ridic mai sus cu o treaptă apoi îi întind jumătatea de țigară. Mâna sa rece o atinge pe a mea și o retrag rapid după ce ia țigara.

-Ăm...spune pierdut apoi se uită la mine

-Doar trage în tine.zic nesigur apoi îmi pun coatele pe genunchi și mă uit in față

         Îl aud imediat cum tușește și îmi pasează țigara înapoi. Imi pun palma pe spatele lui și îl bat de câteva ori, râzând.

-Are gust oribil!mormăie și își îndreaptă spatele apoi se strâmbă

-Meh.

          Trag ultimul fum din țigară apoi o arunc pe trotuar. Îi întorc capul spre mine și îmi lipesc buzele de ale lui lăsând fumul să iasă totodată. Îi cuprind talia vrând să îl simt mai aproape de mine, dar mă retrag și deschide ochii brusc. Își linge buza de jos și ranjesc făcându-l să își mute privirea.

-Să mergem sus înainte să îngheți.șoptesc apoi îmi lipesc buzele de obrazul lui și îl ridic în picioare

-Nu mi-e frig.mormăie și deschide ușa

-Sunt sigur că tremuri ca varga din cauza emoțiilor.zic sarcastic

-Ce emotii? Nu sunt niciun fel de emoții.

          Sigur, Elliot. Urcăm scările și încep să îmi caut cheia prin buzunare. Mă opresc pe mijlocul holului și verific peste tot.

-Ai pierdut cheia?întreabă după ce își deschide ușa

-Nu...mormăie concentrat apoi aud ceva

-Atunci...

-Taci!zic și îi pun mâna la gură și mă uit spre scări

-Iar am auzit ceva! Ți-am spus că...

-Rahat.

             Intru cu el în cameră apoi închid ușa și o încui cu cea mai mare grijă ca să nu fac zgomot. Îi prind mâna ca să nu aprindă becul apoi mă orbește cu lumina de la telefon.

-Fă liniște!zic îngrijorat. Dacă află că abia am venit în cămin o să își dea seama că eu am spart ușa aia nenorocită.