○dimineață○
Închid alarma și mă ridic buimac la marginea patului, tremurând de frig. Madd avea dreptate, diminețile sunt teribile. Bat constant cu piciorul drept în podea încercând să mă obișnuiesc cu durerea de cap, lumina care îmi arde ochii și cu propriul corp care îmi e atât de amorțit de parcă aș fi dormit pe un cub de gheață.
—Madd?întreb un șoaptă, sperând că o să îmi răspundă de data asta
Deschid ochii mai bine apoi îi rotesc prin încăpere, însă nici urma de el.
—Am nevoie de tine, Madd!strig apoi cad pe pernă și o strâng în pumni. Madd!urlu nervos
○○○
Am întârziat, însă sunt atât de paranoic și pierdut... Urc scările spre clasă privind mereu în spate, pe holul gol. Nu pot să accept idee că Madd pur și simplu a dispărut! Nu pot! Nu vreau. Intru in clasă și trântesc ușa în urma mea, norocul meu ca nu e niciun profesor venit. Cole ridică mâna și mă salută, dau scurt din cap apoi mă așez în bancă lângă... Cine naiba e și asta? I-am uitat numele tipei. Madd, am nevoie de un mic indiciu! Oh, stai! Ai plecat! Te răzbuni pentru că am început tratamentul?! Credeam ca nimeni nu poate să te îndepărteze! Se pare ca de data asta ți-ai făcut-o singur. Presupun că îți place să mă vezi cum îmi fac nervi din cauza ta! Simt o mână pe umăr și cineva se lasă pe vine în stânga mea.
—Dacă întreabă cineva de ziua de ieri... incepe Cole în șoaptă
Pufnesc pe nări apoi mă uit în față.
—Ești bine? Știi că nu a fost vina ta.
—Arăt de parcă îmi pasă?întreb ironic
—Ieri ai dispărut...
—Le-ai zis polițiștilor că am fost acolo?
—Nu te-am turnat, nimeni nu a făcut-o!zice printre dinți
—Atunci ce mai cauti aici? Eu ieri am fost în camera mea toată ziua.zic zâmbind
Ușa se deschide și se face dispărut. Ne ridicam toți și îl salutăm pe profesor apoi ora începe. Nu sunt atent la nimic, mintea mea e goală. Mă simt de parcă mi-am pierdut cheful de viață, nu ca asta ar fi ceva anormal. Însă Madd era un punct de sprijin, ancora mea cu realitate, desi era doar imaginația mea. Nu mă înțeleg! Nu stiu cum funcționează treaba asta dintre mine și Madd, dar am văzut deja cum e fără el! Nu e bine!
—... și Maddox!
—Ce?zic trezit la realitate
Profesorul însă își continuă ora, mă uit la tipa de lângă și mă privește de parcă îi pare rau de mine.
—De ce mi-a spus numele?
—Avem un proiect de făcut.zice și îmi arată o listă de cerințe. Suntem în grupe de câte doi.
CITEȘTI
Amicul meu, Madd (boyxboy)
Teen FictionAveam nevoie de o schimbare, de un nou început după ce mi-am pierdut familia într-un accident cumplit. Nu știam de unde să încep, nu știam dacă mai vreau să continui măcar, nu mai stiam ce înseamnă să fii fericit... Rămasem singur la o vârstă fraged...