Aventurile lui Claire

Ch. 22

A/N: Un nou capitol, abia scos din cuptor :). Imi cer scuze ca imi ia atat de mult sa uploadez un capitol, sper ca urmatoarele sa fie mai rapide. Va doresc o vacanta placuta si sarbatori cat mai fericite. Enjoy :). 

Chapter 22 – Romania (partea a doua)

Drumul de 3 ore mi s-a parut interminabil de data aceasta, poate e din cauza ca stiam ca nu aveam sa ma mai intorc curand in tara aceasta. Adica, ma uitam pe geam si ochii mi se umezeau imediat, dar eram mult prea impresionata si prea uluita de tot, ca sa imi mai pese daca lacrimile curg sau nu pe obrajii mei fardati.

-          Se pare ca pana aici am platit, nu? Am spus eu sperand sa par vesela.

-          Asa se pare, raspunse Otilia, zambindu-mi trist.

-          Multumesc de drum si de timpul pe care l-am petrecut aici cu tine, a fost o vizita placuta si trebuie sa-ti spun ca bunicii tai sunt niste oameni minunati.

-          Stiu, mi-a zambit Otilia. Imi pare rau ca pleci, dar stiu sigur ca ai ceva treburi de rezolvat in Londra, imi face ea cu ochiul.

-          Asa e, am suflat eu greu.

-          Hai vino la mine slabuta mica, isi desfacu Otilia bratele si ma cuprinse.

-          Hai gata cu dulcegariile, Claire cred ca ai un avion de prins, imi zambi Marius si veni sa ma ia si el in brate.

-          Multumesc pentru tot, mi-am luat eu la revedere de la ei si am m-am indreptat spre aeroport.

M-am inregistrat repede si m-am urcat in avion. Tot drumul nu am facut altceva decat sa ma gandesc la ceea ce trebuie sa rezolv o data ce ajung pe aeroportul din Londra. Tot ce stiam era ca trebuie sa vorbesc cu Ben. Iar modul meu de a gasi o solutie, consta in rememorarea tuturor lucrurilor care le-am facut impreuna: de la barul in care ne-am cunoscut, la o noapte petrecuta privind stelele.

„ – Uite-o pe aia.. ce tare straluceste, am spus eu, bucuroasa ca un copil mic. Sau aia...

-          Esti asa un copil, Claire! Imi spuse Ben si ma saruta pe crestet.

Ma tinea in bratele lui, intr-un fotoliu si priveam pe geam stelele. Refuzasem cu inversunare sa iesim in oras in acea seara.

-          Dar Claire, hai sa iesim, ma ruga Ben.

-          De ce? Da-mi macar un motiv!

-          ...

-          Vezi, nici nu poti sa te gandesti la unul. Nu stiu, Peter, dar in seara asta chiar nu vreau sa ies... Nu stiu am o stare de...

-          De stat in casa, ma completa el. Si ce ai vrea sa facem in casa? Imi zambi el cunoscator.

-          Ei bine, aici gresesti, i-am zambit si eu. Eu vreau sa stam si sa .. nu stiu.. sa admiram stelele?

-          Bine atunci, spuse el si puse mana pe fotoliul meu din sufragerie.

-          Ce faci cu ala? Am intrebat eu amuzata. Glumeam! Vreau sa ma bucur doar eu de compania ta, am spus eu si m-am dus si l-am luat in brate.

-          Nu, nu, nu, imi zambi el si iesi din stransoare mea. Ai spus ca vrei sa ne uitam la stele, asa ca asta o sa facem.

Asa ca am m-am dus si am pus niste apa la fiert si apoi cand m-am intors in sufragerie, l-am surprins redecorandu-mi camera.