VÂNDUTĂ MONSTRULUI

Capitolul 8

Când am reușit să uit totul?

O canapea din piele neagră, cu apă rece care îmi curgea pe stomac și pe coapse, o băltoacă înăbușitoare în care zăceau părul încâlcit.

Ai uitat?

Lovituri cu un băț, o mulțime de bărbați?

Relaxată, ai uitat?

Te gândești că gata?

Dar nu. După cum sa dovedit, atunci era doar niște floricile.

Am stat desculță pe podeaua rece. Încet, treptat, minut cu minut, corpul a fost capturat de un mic tremur. O cămașă brută, atingând dezgustător corpul. Frecată cu fiecare mișcare, a dat o mulțime de senzații neplăcute.

De ce eram îmbrăcată? Poate din cauză că să poată biciui în siguranță dar să nu rănească corpul? Ce gânduri proaste mai am. Persoana care dorește să mă lovească va face acest lucru, mai degrabă decât să îmi ceară să port o cămașă.

Iar acest bărbat, cu o față frumoasă și rece, ochi întunecați, părea de o sută de ori mai rău decât ciudatul care mă vindea. Acel ciudat măcar a promis, ma speriat, dar nu a făcut-o. Iar acesta va începe în curând să facă ceea ce îi este în cap.

Sunt proprietatea lui. Și este liber să facă orice vrea cu mine.

Judecând după această cameră, vrea multe lucruri. Am examinat speriat pereții și am văzut pe fiecare perete, care nu se vedea clar, ușile dulapului. Ce există în aceste dulapuri , dacă alături de mine erau diferite lungimi de "jucării". Acum tremuram violent.

Picioarele îmi tremurau, nu-mi simțeam picioarele. Sunt ca niște tampoane înghețate.

Dar eu stau. Astept. E înfricoșător să-ți imaginezi chiar ce se va întâmpla în continuare.

Curând mâinile mele au început să se simtă amorțite.

Ridicați, au adus chinuri insuportabile. Nu știam să mă ridic, să o fac mai ușoară, să mă răsucesc, astfel încât frânghia să nu mi se taie în încheietura mâinii. Pentru a scăpa cumva de această suferință în fiecare secundă, a trebuit să mă uit mereu la obiectele din jur. Flagel. Curele. Cătuşe. Frânghii. Desigur, am auzit că unora le place sexul special, dar habar n-am cât de special este. Deși, toate aceste lucruri sunt posibile și nu pentru sex , poate că această persoană este un maniac bogat. Atunci, va fi foarte rău.

Aceasta înseamnă că nu sunt doar o achiziție, ci o nouă victimă.

Nu-mi venea să cred că mi se întâmplă asta. Că mă întorc într-o stare de dependență și lipsă de voință. Mi-a fost milă de mine și lacrimile au răspuns imediat la apelul tăcut. Au fugit repede pe obraji și au căzut pe țesătura cămășii. M-am sprijinit de mâna mea și am încercat să le șterg, dar ele încă curgeau. Și cel mai rău lucru din toate acestea este că nimeni nu știe unde sunt acum. Și nimeni, absolut nimeni, nu mă va căuta. Se dovedește, că eu sunt victima perfectă.

Nu știu cât am stat aici, timpul mi s-a părut nesfârșit. La un moment dat, m-am săturat să tremur, am simțit relaxare. Dar, în același timp, slăbiciune. M-am simțit începând să leșin. Nu pot să cad, înseamnă că doar mă agăț în brațe. Am început să mă legăn pentru a nu pierde legătura cu realitatea, dar nu a ajutat. Am fost trasă în jos, ochii mi s-au întunecat și m-am înecat în spațiul întunericului.
   
                           ****

Mi-am deschis încet ochii.

Stând întinsă pe pat.

Mi-am dat seama că aceasta nu este camera mea, era alta. Lumina ușoară este distribuită de-a lungul peretelui de deasupra patului printr-o cale slabă. Mi-am ridicat capul , eram învelită cu cearșafuri albe și corpul meu aproape gol cu petale albe de trandafir împrăștiate, care erau unele lipite.

Parfumul petalelor este amețitor și discret.

Mâinile și picioarele sunt întinse, părul este întins pe o pernă joasă. Mi-e frică să mă mișc.

M-am uitat mai întâi într-o direcție, apoi în a doua, și apoi în fața mea , este un scaun chiar vizavi de pat, un bărbat stă pe el, cu brațele încrucișate pe piept, brațe puternice tatuate.

Se uită la mine, mă privește cum mă trezesc, era atent la orice mișcare pe care o făceam.