The Boy Made Of Sun [în curs de scriere]

V

      Erau 8 zile înainte de Crăciun. Avusese loc un viscol cu o seară înainte, iar temperatura scăzuse semnificativ față de începutul lui Decembrie. Celia își făcea loc printre oameni grăbită, însă nu pentru că ar fi întârziat, ci pentru că abia aștepta să-l întâlnească pe el. 

       Ajunse la florărie mai repede decât anticipase și realiză că Aisha încă nu ajunse. Cheile magazinului erau la ea, așa că singurul lucru pe care ar fi putut să-l facă era să aștepte. Se așeză pe banca de lângă intrare. „De ce te entuziasmezi? Nu e ca și cum el te-ar place, Celia."

         Simțea că ceva se schimbase la ea. Se trezea zâmbind la gândul de mâine, când avea să-l revadă și se întreba dacă și el era nerăbdător la fel de mult ca ea. Probabil că nu. Florile erau pentru altcineva. 

           Cineva se așeză pe locul de lângă ea, iar Celia își ridică privirea. Brusc,  era o zi de primăvară din nou. 

            Băiatul îi zâmbi și îi înmână un ceai. Fata îi mulțumi. Nu voia să pară prea entuziasmată, însă inima părea să-i sară din piept și s-o ia la fugă.

            — Mulțumesc mult, ... zise, lăsând fraza în aer, deoarece nu-i știa numele.

           — Ethan. răspunse el. 

          — Mulțumesc mult, Ethan! continuă ea, înainte ca el să spună altceva. Eu sunt Celia.

          Băiatul îi știa numele, însă numele lui rostit de ea, cu tonul ei blând, părea o melodie. Se certase singur în ultimele zile că nu avusese suficient curaj să se prezinte. Iar acum, simțea că ceea ce se întâmpla era un vis.